Salvarea urgenta

Într-o zi de iarnă cu zăpadă şi polei unchiul, Vasa a tri¬mis pe fiica sa Măriuţa, să aducă o găleată cu apă. Ea s-a dus, dar văzând că zăboveşte, unchiul a ieşit să vadă de ce întârzie. S-a uitat, dar Măriuţa nu era nicăieri. Când s-a apropiat de fântână, a auzit strigăte din adâncul fântânii. Când a ajuns găleata sus, Măriuţa a vrut să-şi umple gălea¬ta ei, dar, din cauza poleiului, a alunecat şi a căzut în fântână. Când a aruncat-o apa la suprafaţă, ea s-a apucat cu mâinile de cărămizi şi striga după ajutor. Ea a avut nevoie urgentă de salvare. Unchiul a coborât găleata, fata s-a apucat de ea şi astfel a fost scoasă la suprafaţă.
Mântuirea sufletului este de cea mai mare urgenţă: „Iată că acum este ziua mântuirii" (2 Corinteni 6.2).