SĂ RESPECTĂM DIFERENȚELE DINTRE NOI

„Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.” (Romani 14:19)

Apostolul Pavel nu făcea niciun compromis când era vorba să se bazeze pe adevărurile fundamentale ale Scripturii. Dar când interveneau tradiții, opinii și preferințe personale, el spunea: „Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.” (Romani 14:5) Potrivit Legii lui Moise, a fi tăiat împrejur era totuna cu a fi parte din legământul dintre Israel și Iahweh. Așa că, atunci când credincioșii dintre neamuri s-au alăturat Bisericii Noului Testament, credincioșii evrei au insistat ca și ei să fie tăiați împrejur. Nu ca prunci, atenție, ci adulți fiind! Erau sinceri acești credincioși evrei? Cu siguranță! Dar erau sincer… induși în eroare! Atunci când această problemă a amenințat să dezbine Biserica, apostolii s-au întâlnit la Ierusalim, s-au rugat pe această temă și au emis următoarea opinie: „s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie…” (Faptele apostolilor 15:28) Ori de câte ori o tradiție sau o preferință personală devine egală cu autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, am mers prea departe! Întrebare: Te-ai supărat vreodată pe cineva care nu este de acord cu tine în privința unui aspect neesențial de doctrină? Ai criticat pe cineva a cărui opinie diferă de a ta? Poate că, insistând asupra lucrurilor pe care să le faci și asupra lucrurilor pe care să nu le faci, de pe lista ta, ai uitat cel mai important element de pe lista lui Dumnezeu: să dai dovadă de dragoste. Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35) Inimile noastre pot fi în unitate, chiar și atunci când mințile noastre nu sunt de acord. Putem merge mână în mână, chiar și atunci când nu suntem de aceeași părere! Așadar, să urmărim (cum spun adesea teologii): „În lucrurile fundamentale, unitate. În toate lucrurile, milă!”