Să nu fim ca o trestie!

Cunoscutul predicator Otto Funke a povestit din timpul tinereţii sale următoarele: "Când noi, băieţii, voiam să facem o lucrare de binefacere pentru un bolnav sau pentru un sărac, dar ne era teamă de a nu fi luaţi în râs de colegii noştri de şcoală, mama ne întreba: "Vreţi să fiţi cândva bărbaţi sau trestii? Întrebaţi-vă numai un lucru: În ziua cea mare şi ultima a lui Dumnezeu în cer voi fi lăudat sau mustrat?" Până voi pleca de pe pământ îi voi mulţumi mamei că ne-a îndrumat paşii pe calea adevărată a libertăţii."

Toţi oamenii vor trebui să apară în faţa scaunului de judecată a lui Dumnezeu. Dacă ar fi toţi conştienţi de această avertizare, nu s-ar lua desigur aşa de mult în considerare părerile omeneşti, stilul de viaţă dominant. Teama de batjocurile şi de vorbăriile colegilor şi ale vecinilor nu i-ar putea împiedica pe unii să facă ceea ce-I place lui Dumnezeu.

Acest lucru are valabilitate atât pentru cei care L-au acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor, cât şi pentru mulţi care ştiu că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu, dar amână mereu acest pas, deoarece gândesc că îşi vor pierde prestigiul.

Cât de mulţi sunt cei care se mândresc cu vitejia lor, dar sunt prea laşi pentru a merge la o slujbă religioasă, la o vestire a Evangheliei, pentru a se ruga la masă, a citi Biblia şi a se recunoaşte de partea Domnului Isus! De ce? Pentru că nu vor să suporte ocara lumii.

Ei sunt asemenea trestiei, pe care vântul o mişcă într-o parte şi într-alta.

Este aceasta şi situaţia ta?