Să-mi aducă un dar

           Să-mi aducă un dar

Exod 25:1-8

“Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.

  ³ Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi aramă;

 ⁴ materii vopsite în albastru, purpuriu, cărămiziu, pânză de în subţire şi păr de capră;

  ⁵ piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm;

  ⁶ untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.

 ⁷ pietre de onix şi alte pietre pentru efod (umerar) şi pieptar.

 ⁸ Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.”

Când poporul evreu călătorea prin pustie spre Canaan,Dumnezeu i-a zis lui Moise să spună poporului  să-I aducă Domnului un dar.

Era vorba de aur, argint, pietre scumpe,arama şi materiale  textile de calitate bună, precum şi mirodenii.

Pare ceva de mirare, pentru noi, cei de azi, ca Dumnezeu a cerut de la oameni un dar. Are nevoie Dumnezeu de darurile noastre?

Dacă ne gândim pentru ce cerea Dumnezeu acest dar, vom înţelege care era , de fapt , scopul acestei cereri.Este, de fapt, acelaşi cu cel pe care l-a urmărit Dumnezeu când i-a spus lui David că să construiască templul.”Oare tu îmi vei zidi o casa ca să locuiesc în ea? …Domnul îţi vesteşte că-ţi va zidi o casă”.(2 Samuel 7:5,6,11).

Dumnezeu îi spune lui Moise: “să-mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în el”-Exod 25:8

Dumnezeu nu avea nevoie de cort sau de templu, ci poporul, noi, oamenii, avem nevoie de prezenţa lui Dumnezeu . Faptul că ne îngăduie să avem locuri unde El promite că vine să se întâlnească cu noi, este un dar de la El.

Azi El doreşte să locuiască în inima noastră.

Noi doar trebuie să punem la dispoziţia Lui ceea ce avem noi mai preţios, cum evreii  aduceau aur, pietre preţioase, mirodenii. Nu pentru că Domnului îi trebuie ceva de la noi, ci pentru a ne construi nouă un locaş unde El binevoieşte să locuiască, pentru ca noi să ne bucurăm de prezenţa Sa permanentă.

Dacă Dumnezeu îmi cere azi ceva, este numai ca în viitor să-mi dea o binecuvântare mai mare, o prezenţă mai apropiată de viaţa mea.

Dumnezeu poate cere lucruri diferite de la noi: să suportăm răutăţile sau egoismul cuiva, să dăm din timpul nostru pentru lucrarea Lui, să răspundem cu bunătate celor ce ne rănesc, să muncim ca să ajutăm pe alţii…      Şi atâtea lucruri pe care ne-ar fi greu să le facem, dacă n-am şti că le facem pentru Domnul.

Poate şi ţie îţi zice astăzi Dumnezeu: “Să-mi aduci un dar”.

Dar ca sa-I auzim glasul trebuie sa mergem la intâlnirea cu El, aşa cum Moise urca pe munte. Te-ai intâlnit azi cu El? Ai urcat pe munte?

 Iar daca ai urcat şi ai auzit glasul Său care-ţi cerea un dar,eşti gata s-o faci cu bucurie? 

Pentru că Domnul a continuat: “să-l primiţi de la orice om care-l va da cu bucurie”.

Să ne ajute Domnul să-I auzim glasul , iar dacă ne cere azi un dar, să-l dăm “cu tragere de inimă”, ca să fie primit. Asta ne garantează că El va locui cu noi.

Ajută-ne, Doamne!