SA DAI DOMNULUI HEBRONUL

SA DAI DOMNULUI HEBRONUL


Levitii, dupa cuvantul Domnului, n-au primit mostenire in tara Canaan, " pentru ca Domnul era mostenirea lor".
Au primit numai cetati, in care sa locuiasca.
Iosua 21:3,11,13.
3. "copiii lui Israel au dat atunci levitilor,din mostenirea lor, cetatile urmatoare si imprejurimile lor, dupa porunca Domnului.
11. "Le-au dat Chiriat –Arba, sau Hebronul, in muntele lui Iuda, si locul dimprejur.
13. "Au dat deci fiilor preotului Aaron: cetatea de scapare pentru ucigasi, Hebronul, si imprejurimile lui ..."

Despre Hebron stim din Numeri 13 ca era o cetate din acea "tara minunata in care curge lapte si miere". Din apropierea Hebronului au adus iscoadele acel strugure urias, dar de anachimii din acest oras s-au temut copiii lui Israel si s-au impotrivit Domnului, au fost pedepsiti si au umblat patruzeci de ani prin pustiu...
Apoi, aceasta cetate a fost data ca mostenire lui Caleb.
Iosua 14:13,14
13. "Iosua a binecuvantat pe Caleb , fiul lui Iefune , si i-a dat ca mostenire Hebronul.
14."Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul,a avut de mostenire pana in ziua de azi, Hebronul, pentru ca urmase in totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel".

Deci Caleb si-a dorit Hebronul, a luptat pentru el, l-a cucerit si l-a primit apoi ca mostenire.
Ce a facut el insa cu aceasta cetate dorita?
A DARUIT-O DOMNULUI!
A dat-o preotilor Lui, ca sa fie "cetate de scapare" pentru cei vinovati, care ar fi putut fi omorati, daca nu fugeau in astfel de cetati.
Ce alegere minunata!
Si noi, putem face acelasi lucru cu cu tot ce avem mai pretios in viata noastra.
Numai asa putem pastra cu adevarat ceea ce ne-a dat Domnul ca mostenire.
De aceea ne spune Domnul Isus in Matei 16:25:
"Oricine vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga".
Sa ne uitam si noi la viata noastra, sa vedem ce facem cu ceea ce avem mai de pret?
-Ce facem, sau ce am facut cu tineretea?
O pastram curata, pentru Domnul?
Cineva mi-a povestit cum, un tanar foarte destept, a invatat mult, a facut o facultate foarte grea; putea ajunge cercetator, caci era atras de stiinta . Dar el s-a pocait, si a decis sa plece ca misionar , intr-o tara din lumea a treia, unde traieste greu, mult mai greu decat se traieste la noi in tara, si unde e si in pericol, pentru ca acolo crestinii sunt terorizati, sunt urmariti. Dar el, a ales sa faca din viata lui, o"cetate de scapare" pentru altii. Domnul sa-l binecuvinteze si sa-l calauzeasca !
A facut cea mai importanta si cea mai buna alegere pentru viata lui.
Desi s-ar parea ca "si-a pierdut viata", el si-a castigat-o pentru Hristos, si o castiga si pe a altora!
Slava lui Dumnezeu, ca mai sunt si azi, astfel de tineri!
-Ce facem cu familia noastra?
Luptam s-o castigam pentru El?Uneori, e mai greu sa fii "profet " in tara ta, dar sa nu ne descurajam, ci sa luptam , mai ales in rugaciune si purtare sfanta , pentru ca "cei ce nu asculta de cuvant, sa fie castigati" prin aceasta purtare sfanta si fara prihana.
-Ce facem cu copiii nostri?
I-am daruit Domnului, si-i crestem in "frica si invatatura Lui"?
Nu e deloc usor s-o facem, mai ales in aceste vremuri, cand copiii aud si vad numai lucruri rele, numai grozavii. Uneori pare imposibil sa-i aperi de toate acestea, cand numai raul e laudat, iar binele e ponegrit...
Si totusi, prin invatatura Domnului si o pilda frumoasa de viata din partea parintilor, mai cresc inca vlastare sfinte.
-Ce facem cu viata noastra matura?
O traim in sfintenie, spre slava Domnului?
-Ce facem cu bunurile noastre materiale?
Facem parte din ele si celor care nu au? Sau le ascundem bine, sa le "pastram" doar pentru noi, pentru ca sunt castigate cu truda?
Un barbat, caruia i-a mers bine pe plan material, a reusit sa-si construiasca o cladire frumoasa, pe care voia s-o faca magazin, ca sa faca alte afaceri .
Dar L-a cunoscut pe Domnul, a "gustat " din bunatatea Lui, si pentru ca cei cativa frati, care credeau si ei in Domnul, nu aveau unde sa se adune, a hotarat sa renunte la magazin si sa daruiasca acea cladire pentru biserica Domnului.
Acum, in acea localitate, multi oameni s-au intors la Domnul, multi"au fugit in cetatea de scapare" daruita de crestin. Ferice de el, caci a "castigat viata "cu Domnul, chiar daca si-a pierdut-o pe cea din afaceri!
- Ce facem cu timpul nostru?
- Ce facem cu talentele noastre?
-Ce facem cu sanatatea noastra?

Maria a avut acel "vas de alabastru", plin cu "mir de mare pret", cu care "a uns picioarele" Domnului Isus.
Noi ce avem mai de pret in viata noastra?
Daca e viata insasi, s-o daruim Domnului!