RUGĂCIUNEA UNUI SLUJBAŞ ÎMPĂRĂTESC

Ioan 4.46-54 Isus S-a întors, deci, în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină să vindece pe fiul lui care era pe moarte. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni cu niciun chip nu credeţi!” Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.” „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui. Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Vindecarea de la distanţă a fiului slujbaşului împărătesc ne arată triumful credinţei asupra distanţei fizice şi a timpului consumat pentru parcurgerea acelei distanţe. O logică simplă ne obligă să experimentăm rugăciunea credinţei noastre către, sau în Numele Domnului Isus şi în vremea noastră când El nu se mai află cu trupul Său înviat din morţi pe pământ, ci este la drepata Tatălui ceresc. De fapt ca Dumnezeu Isus nu mai este limitat de timp şi spaţiu, ci El este prezent, prin Duhul Sfânt, cu toţi membrii Bisericii Sale. Slujbaşul care avea un copil pe moarte L-a chemat de urgenţă pe Isus acasă la el să-l vindece. Isus părea că-l mustră pe om pentru faptul că pune vederea înaintea credinţei, „adică vino în casa mea ca să mă pot încrede în Tine”. Mustrarea Domnului a avut mai degrabă un caracter preventiv pentru că în realitate slujbaşul împărătesc, ne spune Ioan, a crezut cuvintele Domnului înainte să ajungă acasă şi să-şi vadă fiul vindecat. În acest caz drumul întoarcerii omului nostru de la Cana la Capernaum este drumul credinţei în cuvântul lui Isus Hristos care nu te poate niciodată dezamăgi. Chiar dacă slujbaşul a mai zăbovit pe drum şi a ajuns acasă abia a doua zi, el a putut verifica rezultatul credinţei sale în Domnul Isus Hristos împreună cu toată casa lui: fiul bolnav fusese vindecat pe deplin