RUGĂCIUNEA UNUI FRUNTAŞ EVREU

Marcu 10.17-22 Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur Dumnezeu. Cunoşti poruncile: ”Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii.

Un fruntaş evreu din vremea Domnului Isus cunoscut şi sub numele de „tânărul bogat” L-a întâlnit pe Mântuitorul într-un moment extrem de important: pe când Se îndrepta spre Ierusalim, înainte de Săptămâna Patimilor. Deşi a valorificat din punct de vedere formal întâlnirea fizică cu Hristos el nu se va lăsa convins de cuvântul lui Isus de a renunţa la avere şi de a-L primi pe El ca fiind comoara supremă din întregul univers. La întrebarea: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Domnul Isus sesizează contradicţia ascunsă în apelativul „Bunule Învăţător”: Bun e numai Dumnezeu, iar bogatul fruntaş evreu Îl privea pe Isus ca pe un simplu învăţător. Observaţia lui Isus avea menirea să-L trezească la realitate, să-l facă să-şi dea seama că are de a face cu Fiul lui Dumnezeu coborât pe pământ în trup de Om. Practic Domnul nu aştepta răspunsul fruntaşului la întrebarea Lui, ci îi punea în faţă câteva porunci din decalog: porunca a 6-a, să nu ucizi; porunca a 7-a, să nu preacurveşti; porunca a 8-a, să nu furi; porunca a 9-a, să nu faci o mărturisire mincinoasă; porunca a 5-a, să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta. Este interesant faptul că Isus nu l-a întrebat nimic cu privire la Sabat, la porunca a 4-a. Răspunsul omului a fost de nota 10, dar îi mai lipsea totuşi ceva la care în mod sigur nu se gândise deloc: lipsirea de averi care au ajuns pentru el un fel de Mamona. Orice om din lumea aceasta poate avea o părere bună despre el însuşi, dar numai Isus ne poate spune ce ne lipseşte cu adevărat. Dragostea lui Isus nu ne cruţă greşelile noastre, ci El ne spune exact ce trebuie să auzim. Aşa s-a întâmplat cu acel fruntaş evreu, care deja nu mai era tânăr. El ar fi putut să-L urmeze pe Isus şi să primească darul vieţii veşnice doar împărţindu-şi averea cu cei săraci, ceea ce el a refuzat să facă. Câţi oameni morali, în felul lumii, nu pleacă trişti de la Isus pentru că nu vor să renunţe la idolatriile lor şi să-L urmeze zi de zi pe Mântuitorul lumii. Fiecare din cititorii acestor rânduri are şansa să-L primească pe Isus pentru a primi mântuirea şi viaţa veşnică. Doresc ca nimeni să nu rateze această şansă binecuvântată.