RUGĂCIUNEA SUB FORMĂ DE ÎNTREBARE ŞI RĂSPUNS

1 Sam. 23.1-14 Au venit şi au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei şi au jefuit ariile.” David a întrebat pe Domnul şi a zis: „Să mă duc şi să bat pe filistenii aceştia?” Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni şi izbăveşte Cheila.” Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda; ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oştilor filistenilor?” David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” David s-a dus cu oamenii lui la Cheila şi s-a bătut cu filistenii; le-a luat vitele şi le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a salvat David pe locuitorii din Cheila. Când a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, în Cheila, s-a coborât cu efodul în mână. Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile tale, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare. Şi Saul a chemat tot poporul la război, ca să se coboare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui. David, luând cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!” Şi David a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea. Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va coborî.” David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila, pe mine şi pe oamenii mei, în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.” Atunci David s-a sculat cu oamenii lui, în număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Saul aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. David a locuit în pustiu, în locuri întărite şi a rămas pe muntele din pustiul Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.

Cea mai corectă definiţie a rugăciunii este dialogul între Dumnezeu şi fiinţa umană. Cele mai frecvente greşeli pe care le facem noi, credincioşii, este că după ce ne rugăm plecăm în grabă şi nu mai aşteptăm răspunsul divin. Dacă aşa ar fi făcut şi David în perioada când era prigonit de socrul său Saul rezultatul putea fi tragic. Dar Dumnezeu n-a îngăduit acest lucru deoarece David era omul rugăciunii şi aştepta şi răspunsul Dumnezeului lui Israel. În sensul acesta Dumnezeu i l-a trimis pe preotul Abiatar scăpat, ca prin minune de furia lui Saul, pentru că acesta purta efodul Domnului. De multe ori Dumnezeu pune lângă noi tocmai oamenii de care avem nevoie ca să facem în echipă lucrarea Lui. Mai putem observa ingratitudinea locuitorilor din cetatea Cheila, care după ce David cu oamenii lui, i-a salvat din mâinile filistenilor aceştia erau gata să-l predea pe salvator duşmanului lui, adică regelui Saul. David îl întreba pe Domnul cu privire la ce are de făcut şi Dumnezeu îi răspundea întotdeauna cu precizie. David s-a conformat voii lui Dumnezeu întotdeauna chiar şi atunci când cei din anturajul său îl îndemnau să facă altfel. Această „cetate închisă cu porţi şi zăvoare” poate fi inima noastră rea şi necredincioasă care ne poate despărţi de Dumnezeu şi de protecţia Sa pe care nici-un duşman de pe lume n-o poate străpunge. Să deschidem, aşadar, uşa inimii Domnului Isus care ne aduce în dar călăuzirea Duhului Sfânt şi paza Sa cea minunată.