RUGĂCIUNEA ŞI MISIUNEA LUI HRISTOS

Evr. 5.7-8 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evr. 7.24-25 Dar El, fiindcă rămâne „în veci”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru ei.

Ca Fiu al omului, în calitate de Mare-Preot, Domnul Isus trebuia să înveţe printr-o suferinţă severă lecţia ascultării de Tatăl ceresc. Misiunea Sa ca noul Adam cu care avea să înceapă noua creaţie era opozabilă primului Adam care căzuse în păcat cu familia sa şi cu toţi urmaşii acesteia până la Hristos. Hristos venind în lume cu trup de om, având două naturi într-o singură personalitate: una divină 100% şi una umană 100%, fiind fără păcat a putut să moară pe cruce ca jertfă răscumpărătoare pentru întreaga omenire. Astfel El este, şi înainte de cruce şi după învierea glorioasă din morţi, Reprezentantul şi Căpetenia federală a noii creaţii înaintea lui Dumnezeu. El este Marele nostru Preot înaintea lui Dumnezeu cu o „preoţie care nu poate trece de la unul la altul” aşa cum scrie la Evrei. Pentru că Hristosul înviat din morţi nu mai moare niciodată El poate să-i mântuiască pe cei ce se pocăiesc şi vin la El pentru a-şi încredinţa viaţa în mâinile Lui. După cum Domnul Isus mijloceşte în ceruri pentru toţi credincioşii Lui născuţi din nou care fac parte din Biserică, tot aşa şi noi ca mădulare în Trupul Său suntem chemaţi să ne rugăm unii pentru alţii. Această lucrare de mijlocire interpersonală din Biserică este monitorizată de Duhul Sfânt care mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. Rugăciunea pentru alţii nu are valoare dacă există neiertare şi litigii nerezolvate între creştini, dacă sunt conflicte în familie dintre soţ şi soţie, dacă există în Biserică păcate nemărturisite ca şi în cazul lui Anania şi Safira din Fapte 5, sau dacă există în Biserică dezbinări, proroci mincinoşi sau învăţători falşi care se abat de la învăţătura sănătoasă a Evangheliei.