RUGĂCIUNEA ŞI MISIUNEA ÎN LUME

Fapte 6.4-7 Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.

Cu ocazia ordinării primilor şapte diaconi, din Fapte 6, Luca ne prezintă în subsidiar, deşi eu cred că această hotărâre este foarte importantă, şi anume că apostolii Domnului s-au decis să urmeze, în ce priveşte misiunea în lume, două direcţii importante: stăruinţa în rugăciune şi stăruinţa în propovăduirea Cuvântului. Adunarea Bisericii a agreat această strategie şi apoi au fost aleşi slujitorii la mese, care în acel context erau cei şapte diaconi. Mai târziu doi dintre ei, Ştefan şi Filip şi-au depăşit condiţia de slujitori la mese şi au devenit evanghelişti plini de Duhul Sfânt care i-au atras atenţia doctorului Luca prin rezultatele lor extrem de importante la dezvoltarea Bisericii. Nu-i suficient să primim ungerea de la Duhul Sfânt, în timpul ordinării din cadrul Bisericii, dacă nu ne şi implicăm în mod practic în lucrarea Evangheliei, aşa cum au făcut Ştefan şi Filip. Adesea ni se va cere un preţ de suferinţă, un efort susţinut şi obositor pe plan fizic, dar ceea ce contează în final sunt sufletele câştigate pentru gloria lui Isus Hristos. Umplerea cu putere, datorită botezului cu Duhul Sfânt, precum şi ungerea cu ulei ar rămâne pur şi simplu fără scop dacă n-am aduce niciun rod pentru Dumnezeu şi pentru Împărăţia Sa cea veşnică. Să nu uităm, deci aceste două valori consistente şi fundamentale: rugăciunea şi Cuvântul. Nici rugăciune fără Cuvânt, nici Cuvânt fără rugăciune. Ele ne vor conduce la o părtăşie frăţească cu cei ce ne-au lansat în misiune, aşa cum a fost Biserica din Antiohia Siriei pentru Pavel şi Barnaba, şi, de asemenea, la mărturia creştină în faţa celor nemântuiţi. Dumnezeu să ne ajute să nu neglijăm niciuna din aceste patru responsabilităţi prin care Duhul Sfânt configurează în viaţa noastră Marea Însărcinare: Cuvânt, rugăciune, părtăşie şi mărturie creştină.