RUGĂCIUNEA PENTRU PRIMIREA DUHULUI SFÂNT

Ioan 7.37-39 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

Ioan se referă în acest text la Sărbătoarea Corturilor care era o lege veşnică pentru urmaşii lui Israel. Şapte zile ei locuiau în corturi ca un simbol al călătoriei şi al vremelniciei vieţii lor prin lume, după ce au fost scoşi din robia Egiptului. În a opta zi evreii aveau o adunare sfântă în cinstea Domnului cu jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură. În toate zilele acestei sărbători era o mare bucurie deoarece preoţii aduceau apă din scăldătoarea Siloamului la Templu şi o vărsau înaintea Domnului. Astfel îşi aduceau aminte cum Dumnezeu a fost sursa lor de apă, prin pustiu, în drumul către Canaan. Biblia ne spune că în acest timp Hristos era, de fapt, Stânca duhovnicească din care curgea apa pentru poporul însetat (Ex. 17.1-7; 1 Cor. 10.4). Domnul Isus a suferit pe cruce pentru ca Duhul vieţii veşnice să Se reverse peste cei ce vor crede în El sub forma curăţirii naşterii din nou (Ioan 13.1-17) şi apoi sub forma apei de băut care satisface setea cunoaşterii lui Dumnezeu. Aceasta este şi ideea care reiese în mod clar şi din conversaţia Domnului Isus cu femeia samariteană la fântâna patriarhului Iacov din Ioan 4. După ce Domnul Isus a fost proslăvit prin învierea din morţi, în a zecea zi de la Înălţare, Duhul Sfânt – promisiunea Tatălui, S-a revărsat peste primii membri ai Bisericii, în număr de aproape 120. Înaintea acestei revărsări ucenicii cu ceilalţi credincioşi au stăruit în rugăciune şi în cereri aşa cum Mântuitorul îi învăţase folosind pilda celor trei prieteni din Luca 11.13: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Cheia primirii Duhului Sfânt este credinţa în Isus Hristos. Dacă cineva cere şi aşteaptă Duhul lui Dumnezeu ca o expresie a meritelor personale nu-L va primi niciodată. Un exemplu de motivaţie greşită pe care-l găsim în Fapte 8, este Simon magul, vrăjitorul care după ce s-a botezat în apă, fără să aibă naşterea din nou, îi oferea bani apostolului Petru cu condiţia să primească şi el darul Duhului Sfânt. Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea primi cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.” (Fapte 8.20-21)