RUGĂCIUNEA PENTRU ÎNVIEREA TABITEI

Fapte 9.40-43 Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie. Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Ioppe şi mulţi au crezut în Domnul. Petru a rămas multe zile în Ioppe la un tăbăcar, numit Simon.

Rugăciunea lui Petru face parte din grupul acelor rugăciuni care au fost ascultate înainte de a fi rostite, aşa cum a fost şi rugăciunea Domnului Isus la mormântul lui Lazăr. În mod sigur acest adevăr nu este acceptabil pentru lumea necredincioasă din jurul nostru, nu mai că apostolul Petru şi-a luat o măsură de siguranţă: a scos pe toată lumea afară pentru că, probabil că nu toţi credeau în minunea învierii. Petru a îngenuncheat în faţa Tatălui ceresc şi s-a rugat în Numele Domnului Isus care spunea ucenicilor Săi, printre altele, şi următoarele cuvinte: „orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14.13-14) El nu a aşteptat ca porunca pentru învierea Tabitei să vină din cer într-o clipă de maxim al credinţei sale, ca şi cum aceasta ar fi fost rodul concentrării minţii lui pe o temă aleasă la întâmplare. Textul ne spune clar cum Duhul Sfânt l-a mandatat pe apostol să vorbească pur şi simplu trupului mort şi să-l readucă la viaţă exact aşa cum a făcut Domnul Isus cu trupul lui Lazăr. Duhul Sfânt prezent în şi cu Petru a garantat pentru învierea Tabitei. Nu se putea pune problema unei amânări a răspunsului la rugăciune din partea Domnului. Să nu uităm că Petru folosea „cheile Împărăţiei” care i-au fost date chiar de Domnul Isus începând cu Ziua Cincizecimii: rugăciunea, postul, credinţa şi cuvântul promisiunilor lui Isus. El fusese chemat de către Hristos să-I pască cu multă dragoste şi pasiune turma Sa de „mieluşei, oiţe şi oi”. Petru ştia că n-a fost chemat în adunarea din Ioppe pentru o înmormântare, ci pentru o înviere din morţi prin care Tatăl ceresc să fie proslăvit: Tabita a fost readusă la viaţă şi predată membrilor Bisericii care au primit-o cu lacrimi de bucurie. Toată cetatea Ioppe, ne spune doctorul Luca, a cunoscut această minune şi nimeni n-a îndrăznit s-o conteste. Moartea a primit deci un cartonaş galben, cum se spune în sport, dar va veni şi ziua când acest ultim vrăjmaş al lui Dumnezeu va fi aruncat în iazul care arde cu foc şi pucioasă. Important este efectul acestei extraordinare minuni, şi anume că, „mulţi au crezut în Domnul” şi au primit mântuirea şi viaţa veşnică.