RUGĂCIUNEA PENTRU FIUL LUNATIC

Mat. 17.14-21 Când au ajuns la popor, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis: „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” „O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l aici la Mine.” Isus a certat demonul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a vindecat chiar în ceasul acela. Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Dar acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Textul cu privire la exorcizarea acestui fiu lunatic scoate în evidenţă două eşecuri ale oamenilor şi victoria Domnului Isus asupra împărăţiei celui rău. În primul rând Isus Se referă la eşecul tatălui acelui copil descris de Domnul ca aparţinând unei generaţii necredinioase şi pornite la rău. Deşi omul a încercat să dea vina pe ucenicii Domnului Isus, Mântuitorul nu S-a lăsat indus în eroare de acest argument, chiar dacă eşecul ucenicilor era o realitate pe care ei au recunoscut-o de bunăvoie înaintea lui Isus. Soluţia aplicată imediat de Domnul, în ciuda necredinţei acelui om şi a lipsei postului şi rugăciunii ucenicilor, a izvorât din cuvintele: „Aduceţi-l aici la Mine!” Când ne rugăm pentru bolnavi îi aducem noi pe aceştia la Biserică sau la Isus Hristos? Duhul cel rău a ieşit afară imediat ce Domnul l-a certat şi asta a fost suficient ca băiatul să se vindece instantaneu. Sunt boli cauzate de prezenţa şi acţiunea duhurilor rele, aşa cum s-au întâmplat lucrurile şi cu neprihănitul Iov din vechime. Când ne confruntăm şi noi cu anumite eşecuri în luptele cu duhurile răutăţii din văzduh şi din anumite persoane care zac în necredinţă, să urmăm exemplul ucenicilor care L-au întrebat pe Mântuitorul cum se explică nereuşita lor în exorcizarea acelui tânăr. Domnul Isus le dă o listă cu trei cauze care pot acţiona separat sau împreună: puţina lor credinţă, lipsa rugăciunii şi lipsa postului. Dacă mai ţinem cont şi de pronumele „noi”, folosit de ucenici în exprimarea lor, ne-am mai putea gândi şi la alţi factori negativi care pot acţiona din umbră fără să ne dăm seama câtuşi de puţin: lipsa unităţii frăţeşti sau a iertării interpersonale, competiţia dintre anumite grupuri în care este divizată Biserica sau mândria de sine aşa ca în cazul fiilor lui Sceva din cartea Faptelor, cap. 19.13-17. Dumnezeu să ne ajute ca rugăciunea şi postul nostru să-şi atingă ţinta spre slava Lui.