RUGĂCIUNEA PENTRU CREDINŢA MARTORILOR

Ioan 11.40-42 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat, dar, piatra din locul în care zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

Însemnătatea acestei rugăciuni nu constă numai în faptul că ea a prefaţat minunea învierii lui Lazăr din morţi, ci şi în faptul că ea a fost făcută în public ca oamenii auzind-o şi văzându-i rezultatele să creadă că Isus este trimisul Tatălui, ca Mesia pentru poporul Israel. Nu sunt sigur că Domnul Isus a făcut multe rugăciuni în public ca să fie văzut de alţii, cum făceau de obicei fariseii. În primul rând această scurtă rugăciune, prin conciziunea ei, exprimă dependenţa totală de Tatăl ceresc, chemat să-L confirme pe Isus ca Mesia astfel încât poporul să creadă în El. De fapt nu era o cerere, ci o mulţumire ca şi cum învierea ar fi şi avut loc deja. În altă parte Biblia ne învaţă să mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrurile cerute ca şi cum le-am fi primit. Aceasta înseamnă certitudinea absolută a lucrării lui Dumnezeu pe care Biblia n-o prezintă la viitor, ci la trecut pentru că în Dumnezeu planul mântuirii este deja realizat. El a câştigat deja războiul împotriva celui rău. Nu există nicio îndoială pentru cel ce s-a încrezut în Isus Hristos. Mulţumirea Domnului are caracter de evanghelizare şi se încadrează perfect în scopul cu care El a venit pe pământ la poporul Său Israel. De obicei mulţumirile noastre au un caracter privat şi au în vedere anumite daruri, lucrări şi binecuvântări de care Dumnezeu ne-a făcut parte. Deşi Domnul Isus ştia ce avea să se întâmple cu mai marii religioşi ai naţiunii care aveau să-L respingă cu obstinaţie şi care voiau chiar să-l omoare şi pe Lazăr. Totuşi în rugăciunea Sa El se referă la „norodul care stă împrejur”, adică la oamenii simpli care erau „oile pierdute” ale casei lui Israel. Să învăţăm aşadar din rugăciunea Domnului Isus, de la mormântul lui Lazăr, mulţumirea către Dumnezeu pentru tot ceea ce El ne-a dat deja în Isus Hristos.