RUGĂCIUNEA PENTRU BIRUINŢA ASUPRA SATANEI

Rom. 16.20 Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru, Isus Hristos, să fie cu voi! Amin!

În ultimul capitol al Epistolei către Romani apostolul Pavel insuflă credincioşilor speranţa că în curând Satan ca fi zdrobit sub picioarele lor. Expresia „în curând” este legată şi de revenirea Domnului. La cruce capul şarpelui a fost deja zdrobit, cum scrie în prima promisiune a mântuirii din Geneza 3.15. Dar pentru că acţiunea sa de împotrivire continuă şi azi în viaţa urmaşilor lui Hristos Biblia ne cere explicit să veghem şi să luptăm împotriva diavolului. Apostolul Petru, în prima sa epistolă, scrie cititorilor următoarele sfaturi: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.” (1 Pet. 5.8-9) În aceeaşi idee de ostilitate totală a creştinilor faţă de diavolul scrie şi Iacov, fratele Domnului, următoarele cuvinte: „Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (Iac. 4.7-8) Vedem, deci, că în sens algebric, sau matematic, supunerea faţă de Dumnezeu şi împotrivirea noastră faţă diavolul sunt două mărimi direct proporţionale. Cu cât creşte prima cu atât este mai puternică cealaltă. În legătură cu zdrobirea lui Satan sub picioarele creştinilor din vremea lui Pavel se cuvine să precizăm că aceasta nu este similară cu strivirea unui animal sub roţile unei maşini. Satan este un duh care se împotriveşte lui Dumnezeu, şi el nu poate fi decât limitat în acţiune, alungat sau închis într-un adânc unde nu mai poate înşela omenirea, aşa cum scrie la Apocalipsa 20.1-3: „Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Abisului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Abis, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele popoarele, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.” Deci, zdrobirea lui Satan sub picioarele misionarilor lui Hristos are sensul principal de inactivare a lui astfel încât aceştia să-şi facă nestingheriţi lucrarea de vestire a Evangheliei în lume. Există şi un paradox în versetul de mai sus, şi anume că, Dumnezeul păcii duce un război puternic cu Satan, vrăjmaşul care îi înşală pe oameni pentru a-i trage la pierzare prin necredinţa lor. În acest sens Dumnezeu foloseşte rugăciunile tuturor sfinţilor Săi cărora le va face dreptate în curând. Pentru izbânda rugăciunii noastre în lupta cu cel rău avem cu toţi nevoie de harul Domnului Isus Hristos. Când Satan îl pâra pe marele-preot Iosua, din Zaharia 3, Dumnezeu i-a luat apărarea servului Său, tratându-l cu harul divin şi îmbrăcându-l cu o haină de sărbătoare, după ce l-a scăpat de nelegiuirile sale. Doresc ca toţi să avem parte de acest har care ni s-a acordat deja, prin Domnul Isus Hristos, atunci când ne-am încrezut în El.