RUGĂCIUNEA LUI SAUL DIN TARS CÂND L-A CUNOSCUT PE DOMNUL

Fapte 9.5-9 „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să dai cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau, într-adevăr, glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a ridicat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

Întoarcerea lui Saul din Tars din calea religiei iudaice intolerante la Calea credinţei în Hristos este descrisă de evanghelistul Luca ca un eveniment remarcabil din istoria creştinismului. Dintr-un apostol al Legii lui Moise Saul, Pavel după numele său de cetăţean roman, devine apostolul lui Isus Hristos. Din cerul slavei Sale Mântuitorul l-a oprit din drumul de prigonitor al Bisericii cu următoarea întrebare, bună pentru oricine care încă se mai împotriveşte harului divin: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” (Fapte 9.3) Saul a căzut la pământ dintrodată orbit fiind de strălucirea revelaţiei cereşti. Însoţitorii au rămas şocaţi şi îngroziţi de ceea ce vedeau (lumina puternică). Saul a auzit glasul lui Isus, dar cei din escorta sa căutau să-l vadă pe cel ce vorbeşte, dar nu vedeau pe nimeni. Probabil că acele cuvinte, înţelese de Saul în limba evreiască, celorlalţi le-au sunat ca o limbă străină pe care n-o puteau înţelege. La Fapte 22.9, când Pavel însuşi îşi povesteşte mărturia personală „fraţilor şi părinţilor” lui spirituali, el precizează că însoţitorii săi n-au auzit glasul ceresc care i-a vorbit numai lui Saul. Saul orbise datorită luminii dumnezeieşti cu care a fost întâmpinat de Isus cel înviat şi a fost dus în Damasc în casa unuia numit Iuda, care era probabil un ajutor al lui Saul în prigonirea creştinilor. Aşa se explică frica lui Anania de a merge în casa lui Iuda spre a-l întâlni pe Saul (Fapte 9.13). În acest timp de orbire fizică, dar de trezire spirituală, rabinul Saul a postit, fără să mănânce şi să bea, trei zile la rând. Dumnezeu îi spune lui Anania că n-are rost să se mai teamă de Saul pentru că acum fostul prigonitor se roagă (vers. 11). Desigur că rugăciunea şi postul au avut o influenţă transformatoare asupra lui Saul. Dintr-un lup flămând şi gata să le sfâşie pe oile turmei lui Hristos el ajunge un miel blajin gata să asculte de Păstorul ceresc, Isus Hristos, prin robul Său Anania. La rugăciunea acestuia îşi primeşte vindecarea ochilor fizici, mai primeşte şi botezul în apă şi cu Duhul Sfânt. Şi începe instantaneu, spre stupoarea iudeilor din Damasc, să-L predice pe Isus Hristos cel înviat din morţi. Ateii care nu cred mesajul Evangheliei au o serioasă problemă în a explica această schimbare radicală a rabinului Saul din Tars, care din prigonitor a devenit apostolul lui Hristos pe care cu câteva zile înainte Îl prigonea. Înseamnă că Învierea Domnului Hristos din morţi este adevărată şi nimeni nu o poate contesta.