RUGĂCIUNEA LUI PAVEL DINTR-O BARCĂ AFLATĂ ÎN NAUFRAGIU

Fapte 27.33-36 Înainte de ziuă, Pavel i-a rugat pe toţi să mânânce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru salvarea voastră; şi nu vi se va pierde niciun fir de păr din cap.” După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei şi au mâncat.

Barca în care călătorea apostolul Pavel către Roma, în călătoria captivităţii sale, are şi o valoare simbolică. Noi toţi suntem în această corabie, şi cum UE este moştenitoarea şi continuatoarea împărăţiei romane antice vă daţi seama spre ce dezastru ne îndreptăm cu această mult clamată Europă unită. Totuşi Pavel, cu rugăciunea lui, este în centrul acestei povestiri şi ea ne dă speranţă de la Dumnezeu care ne ascultă rugăciunea. Oricât se străduiesc mai marii înfumuraţi ai celor 27 de ţări, care formează astăzi UE, să se laude cu influenţa şi puterea lor economică şi politică, ei nu se pot salva singuri de la dezastrul apocaliptic care îi paşte în ajunul revenirii lui Hristos. Să observăm cum Dumnezeu a îngăduit ca vânturile Mediteranei să sufle puternic în corabia în care se afla apostolul Neamurilor, şi care în această istorie simbolizează prezenţa creştinismului în lume. Dar finalul contează: deşi corabia a fost distrusă ajungând la mal, totuşi Pavel şi oamenii de pe vas au fost salvaţi de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Asta ne vorbeşte de revenirea lui Hristos în lume când această construcţie diabolică a ultimei împărăţii mondiale se va sfărâma complet şi prorocul mincinos împreună cu anticristul vor fi aruncaţi direct în flăcările iadului. Diavolul va fi arestat de un înger puternic şi închis în hades pentru ca să poată începe Împărăţia de o mie de ani. Amin! Vino, Doamne Isuse! 2