RUGĂCIUNEA LUI PAVEL DE PE INSULA MALTA

Fapte 28.7-10 În împrejurimi erau moşiile mai-marelui insulei, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile. Tatăl lui Publius zăcea atunci bolnav în pat, cu febră şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat. Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din insula aceea şi au fost vindecaţi. Ni s-a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

Când am vizitat în anii trecuţi insula Malta, împreună cu soţia mea Georgeta, ghidul excursiei ne-a arătat obiective turistice care reprezentau urme şi vestigii ale creştinismului antic care confirmau relatarea lui Luca şi anume că, primul creştin care a ajuns acolo a fost însuşi apostolul Pavel. Printr-o împrejurare nefericită, confruntat cu o furtună devastatoare, apostolul cu tot acel echipaj epuizat fizic datorită luptei cu furtuna, a acostat tocmai pe această insulă locuită de barbari care s-au dovedit ospitaliei şi generoşi. Adresa unde au fost cazaţi Pavel şi însoţitorii săi au fost moşiile lui Publius, şeful insulei. În condiţiile în care tatăl lui Publius era bolnav de febră cu dizenterie apostolul Pavel s-a rugat pentru acesta şi l-a vindecat de boală prin punerea mâinilor sale. N-a fost singura vindecare întrucât au mai venit şi alţi bolnavi de pe insulă şi au fost vindecaţi prin credinţa în Isus Hristos. Se sub-înţelege că Pavel a folosit aceste vindecări pentru a le vesti oamenilor de acolo Evanghelia Domnului Isus Hristos. Aşa se explică faptul că în urma acestei vizite misionare neplanificate de om, dar planificată de Dumnezeu, acolo pe insula Malta a luat fiinţă o primă Biserică purtătoare a mesajului lui Hristos. Insula Malta, prin poziţia sa geografică extrem de importantă în Marea Mediterană, a mai fost vizitată de-a lungul secolelor şi de alte ordine creştineşti, dar se ştie clar din Fapte că acolo temelia creştinismului a fost pusă de apostolul Pavel. Gazdele apostolilor, pentru că şi Luca îl însoţea pe Pavel către Roma, au primit multă cinste şi preţuire de la localnici, şi nu în ultimul rând, au mai primit şi tot ce le trebuia pentru călătorie. Aşa ştie Dumnezeu să le poarte de grijă slujitorilor Săi. Slăvit să fie Domnul!