RUGĂCIUNEA LUI ELISEI ŞI ÎNVIEREA FIULUI SUNAMITEI

2 Regi 4.32-37 Când a intrat Elisei în casă, copilul murise şi era culcat în patul lui. Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. S-a suit şi s-a culcat peste copil, şi-a pus gura peste gura lui, ochii peste ochii lui, mâinile sale peste mâinile lui, şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii. Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe sunamită.” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la Elisei, care i-a zis: „Ia-ţi fiul!” Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat fiul şi a ieşit afară.

Textul acesta nu ne redă rugăciunea propriu-zisă a profetului Elisei, dar noi vedem mişcările interesante ale trupului său care parcă i-ar fi împrumutat viaţă treptat-treptat trupului rece al acelui copil care murise. Este o imagine simbolică a învierii noastre spirituale când venim cu păcatele din trecut la Hristos şi El ne dă o viaţă nouă din învierea Sa glorioasă. Hristos S-a rugat pentru noi, ne-a căutat în lume, ne-a găsit şi ne-a adus în „Casa Tatălui” şi aici El, prin Duhul Sfânt, are o îndelungă răbdare în ce priveşte creşterea noastră spirituală până când vom ajunge cu toţii, de la starea de copil la cea de om mare, asemenea Lui în ce priveşte caracterul şi autoritatea. Copilul a înviat şi Elisei l-a predat mamei sale pentru a-l creşte mai departe ferindu-l de boli, de accidente sau de surmenaj fizic şi spiritual. Creşterea are loc în familie prin grija plină de iubire a părinţilor, după cum creşterea spirituală a noilor convertiţi la credinţa în Hristos are loc totdeauna în Biserica locală. De aceea Elisei i-a zis mamei, nu ca o dojană, ci ca o continuare logică şi normală: „Ia-ţi fiul!”, adică „Asumă-ţi responsabilitatea!” Această mamă sunamită îi reprezintă pe toţi creştinii maturi din Biserică cărora Domnul le-a încredinţat sarcini de părinţi spirituali, chemaţi să se ocupe fiecare de ucenicii lui pe care Domnul Isus Hristos i-a înviat din morţi pentru o bogată şi proaspătă părtăşie cu El în învăţătură, rugăciune, Cina Domnului şi evanghelizare sau mărturie creştină. Dumnezeu să ne ajute pe toţi în această privinţă. Pe de altă altă parte nu doresc ca prin spiritualizarea acestei învieri din morţi să diminuez câtuşi de puţin valoarea acestei minuni prin care Dumnezeul lui Israel S-a proslăvit în acel timp de criză cu care s-a confruntat profetul Elisei.