RUGĂCIUNEA LUI DANIEL ÎNAINTE DE MOARTE

Dan. 12.8-13 Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?” El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi purificaţi; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege. De la vremea când va înceta jertfa necurmată şi de când se va aşeza urâciunea pustiirii vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. Ferice de cine va aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.”

Sfârşitul vieţii şi rugăciunii profetului Daniel începe cu o întrebare legată de sfârşitul lumii şi continuă cu răspunsul de la Dumnezeu sub formă de poruncă: „Du-te!” Moartea lui Adam a fost marcată de porunca întoarcerii în ţărână. În cazul lui Daniel, ca şi al tuturor credincioşilor, moartea înseamnă somnul trupului până la ziua învierii. Întrebarea profetului a avut drept cauză faptul că n-a înţeles pe deplin mesajul lui Dumnezeu. Când suntem şi noi în aceeaşi situaţie, când citim Biblia şi n-o înţelegem pe deplin, până vom apela la slujitorii Cuvântului din Biserică, e bine să ne plecăm pe genunchi şi să cerem lui Dumnezeu lămurirea tainelor Sale, precum şi călăuzirea Duhului Sfânt în tot adevărul. Înainte de a muri profetul Daniel a aflat că priceperea cuvintelor lui Dumnezeu are de a face cu caracterul slujitorului respectiv, întrucât „cei răi nu vor înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege”. Fericirea de la Dumnezeu în viaţa noastră are de a face cu aşteptarea plină de speranţă a împlinirii promisiunilor sfinte. Dumnezeu nu-i dă date exacte profetului cu privire la sfârşitul lumii, aşa cum face Domnul Isus cu ucenicii Săi în Matei 24. Nădejdea învierii celui neprihănit este în cuvântul Scripturii: "tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.” Moştenirea noastră nu este pe pământ, ci în Noul Ierusalim, „mama noastră cerească” pe care Mirele cerului îl va aduce în final atât pentru Israelul purificat cât şi pentru Biserică. Să lăsăm derularea tainelor şi evenimentelor cu privire la sfârşitul lumii în mâna lui Dumnezeu, iar noi să ne pregătim zilnic pentru Cel ce vine în curând.