RUGĂCIUNEA ÎNAINTEA UMBLĂRII PE MARE A LUI ISUS

Marcu 6.45-52 Îndată, Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul mulţimii. După ce Şi-a luat rămas bun de la popor, S-a dus în munte ca să Se roage. Când s-a înserat corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare; şi voia să treacă pe lângă ei. Când L-au văzut umblând pe mare, li s-au părut că este o nălucă şi au ţipat; pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” Apoi S-a suit la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas înmărmuriţi, căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

E mai bine să ne rugăm înainte de furtună decât atunci când suntem deja în mijlocul mării înfuriate. În acest pasaj biblic evanghelistul Marcu ne arată cum S-a pregătit Domnul să înfrunte pentru ucenici furtuna silindu-i pe aceştia să intre în corabie şi să vâslească spre Betsaida. Eliberând poporul care Îl asculta, Hristos Şi-a făcut timp să Se roage singur pe un munte ştiind că furtuna nu va întârzia să apară. Niciun fenomen meteo, niciun eveniment social, politic sau religios nu L-a luat prin surprindere pe Domnul Isus. Să învăţăm şi noi această lecţie importantă de a fi tot timpul pregătiţi pe marea vieţii noastre să-L întâmpinăm pe Acela care ne încurajează ca Stăpân peste valurile istoriei lumii prin cuvintele: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” Domnul va veni la noi chiar şi atunci când ni se pare că întârzie, va veni în ultima strajă. El umblă pe mare, este deasupra valurilor şi vânturilor năpraznice, dar locul Său cel mai adevărat şi adecvat este la cârma corabiei noastre. Să-L invităm de urgenţă să vină la noi ca odinioară când i-a încurajat pe ucenici, când vântul s-a oprit ca prin farmec la glasul Său dumnezeiesc şi când inimile noastre îşi pot recăpăta iarăşi bucuria mântuirii. Domnul să ne ajute. Amin!