RUGĂCIUNEA ÎN UNITATE

Mat. 18.19-20 Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.

Aceste două versete descriu valoarea unităţii spirituale a rugăciunii celor doi sau trei adunaţi în Numele Domnului Isus. Ele apar în paragraful biblic al iertării greşelilor ceea ce înseamnă că puterea rugăciunii începe treptat să scadă dacă între cei strânşi la rugăciune există litigii şi conflicte interpersonale. Dacă Domnul Isus este prezent în mijlocul lor, potrivit promisiunii făcute, El nu va tolera existenţa acestor piedici care afectează relaţiile dintre credincioşi, respectiv unitatea rugăciunii lor. Învoiala celor doi trebuie să aibă legătură cu promisiunile Bibliei, cum ar fi: pâinea zilnică din Tatăl nostru, noi lucrători la seceriş, uşi deschise pentru evanghelizare precum şi îndrăzneală în acest scop, înţelepciune cerută de la Tatăl ceresc, conform lui Iacov 1, pentru situaţii specifice din cadrul familiei sau Bisericii, şi multe altele ca acestea. Tatăl ceresc va asculta rugăciunile celor doi care au căzut la această învoială datorită Domnului Isus care este prezent în mijlocul lor drept garanţie înaintea Tatălui. Prezenţa Domnului este expresia concretă a Împărăţiei Lui care coboară între noi fără s-o putem vedea cu ochii fizici, dar o simţim în duhul nostru regenerat. Iată de ce nu trebuie să lipsim de la rugăciune pe motiv că ne rugăm şi acasă sau că vom recupera altădată beneficiile şi binecuvântările întâlnirii precedente cu Domnul Isus. Noi nu ne putem configura, prin voinţa personală, traseul vieţii noastre din viitor. Nu putem şti ce ne aduce ziua de mâine şi nici cât va mai dura harul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră şi a celor dragi nouă. De aceea să luăm în serios avertismentul lui Dumnezeu din Evrei 4.7c: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”