RUGĂCIUNEA FIULUI RISIPITOR

Luca 15.20-24 Şi s-a ridicat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat şi a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiul al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.” Şi au început să se veselească.

Dacă transpunem dialogul fiului risipitor cu tatăl său într-un limbaj al rugăciunii, putem învăţa multe lucruri legate de relaţia cu Tatăl ceresc. Curajul şi riscul întoarcerii la casa părintească este de notat pentru că acesta aparţine totdeauna credinţei adevărate. Uneori rugăciunile noastre nu primesc răspuns pe loc, sau ne sunt refuzate din capul locului. Prima condiţie a rugăciunii adevărate este pocăinţa necesară oricui, nu numai fiului risipitor care s-a întors acasă, ci şi fiului mare care avea o părere foarte bună despre sine însuşi. În smerenia sa fiul reîntors în casa părintească nu se mai consideră vrednic să fie numit fiu al familiei lui din pricina păcatului. Cele două direcţii, împotriva cerului şi împotriva tatălui pământesc, arată trezirea conştiinţei într-un moment al adevărului. Pentru rugăciunea pocăinţei avem nevoie de un har pe care îl primim direct de la Dumnezeu, de la Duhul Sfânt. Răspunsul tatălui este dat prin mobilizarea slujitorilor casei puşi să-i aducă de îndată fiului pocăit haina cea mai bună, adică haina mântuirii, un inel în deget care descrie noua relaţie de dragoste a tatălui cu cel întors acasă şi încălţăminte în picioare. Pe lângă toate acestea tatăl, plin de bucurie, îi pregăteşte fiului său un mare jubileu familial cu un viţel îngrăşat pregătit anume pentru acel eveniment. Când ne rugăm lui Dumnezeu primim de la El mai mult decât cerem sau gândim. Ni se dă o naştere şi o identitate nouă, o iertare deplină şi un statut de membru al familiei sfinte ca şi cum nu am fi păcătuit niciodată. Pentru că fiul regăsit s-a întors din moarte deviza acelei sărbători plină de bucurie este: înviere şi regăsire. Biblia declară că şi în ceruri este o mare bucurie prin îngeri când un păcătos se întoarce la Dumnezeu.