RUGĂCIUNEA FĂRĂ CUVINTE A ANEI

1 Sam. 1.9-16 Ana s-a ridicat, după ce au mâncat şi au băut ei la Şilo. Preotul Eli stătea pe un scaun, lângă unul din uşorii Templului Domnului. Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea. Ea a făcut o promisiune şi a zis: „Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece pe capul lui.” Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată şi i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te şi te trezeşte!” Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”

Începutul cărţii 1 Samuel ne plasează la sfârşitul perioadei Judecătorilor când fiecare evreu îşi făcea voia lui personală sau ceea ce i se părea drept în ochii lui. Totuşi mai existau şi excepţii cum au fost, de exemplu, familia lui Boaz din Betleem sau credincioasa Ana, soţia lui Elcana, din Ramataim-Ţofim. Ana era infertilă şi suferea mult în inima ei datorită acestui handicap. Rivala ei, Penina, o înţepa deseori prin cuvinte pline de maliţie făcând-o să plângă nu fără motiv. Când a ajuns la Casa Domnului din Şilo, împreună cu soţul ei, Ana a hotărât să stea mai mult timp într-o rugăciune fără cuvinte şi să-şi verse toată durerea sufletului ei înaintea lui Dumnezeu. Soţul a acceptat acest lucru, dar preotul Eli a confundat-o cu o femeie în stare de ebrietate deoarece numai buzele şi le mişca în rugăciune. Adevărata rugăciune nu are întotdeauna nevoie de cuvinte, dar uneori anumiţi închinători, cum a fost, de pildă, acel fariseu din pilda Domnului Isus, pot folosi cuvintele ca un paravan după care să-şi ascundă adevărata lor stare spirituală. Deşi preotul Eli i-a adresat cuvinte ofensatoare Ana i-a vorbit respectuos şi i-a deschis inima aşa cum a făcut-o şi în faţa lui Dumnezeu. Când suntem confruntaţi cu necazuri şi avem anumite răni în sufletul nostru este bine să venim înaintea Domnului cu problemele noastre şi prin credinţă toate se pot rezolva. Ana i-a făcut o promisiune Domnului şi şi-a ţinut promisiunea. Să facem şi noi la fel ca ea. Dumnezeu să ne ajute!