RUGĂCIUNEA DIN INIMĂ

„Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe” (Matei 6:7)

Iată ce învățătură ne-a dat Domnul Isus despre rugăciune: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” Apoi ne-a dat două indicații specifice; prima: „Încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns.” (vers. 6); cea de-a doua: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (v. 8). Rugăciunea din inimă nu este menită să fie ascultată de urechi omenești. Varianta „The Message” a Bibliei parafrazează aceste cuvinte în felul următor: „Găsește un loc liniștit și izolat, ca să nu fii tentat să interpretezi un rol.” În rugăciunea inimii, Duhul Sfânt aduce la suprafață lucruri pe care le-ai ascuns cu mare atenție de ceilalți, și chiar de tine însuți. Asemenea unei oglinzi, El te confruntă cu adevărul și îți cere să mărturisești „meşteşugirile ruşinoase şi ascunse” (2 Corinteni 4:2). Odată ce ai făcut lucrul acesta, poți ieși dinaintea lui Dumnezeu curățat, corectat, încrezător și cu o ideea clară despre voia Sa. Nimic nu alimentează rugăciunea inimii ca nevoia reală. Aceasta îi face și pe cei faimoși și pe cei neștiuți de nimeni să recunoască următoarele: „Doamne, fără Tine nu pot face nimic. Și tot ce aș putea realiza fără Tine nu ar însemna nimic!” Acesta e locul rugăciunii fără ascunzișuri. Ana era într-un astfel de loc, când a strigat către Dumnezeu să aibă un copil. Ea a fost atât de plină de pasiune, încât Eli, marele preot, a crezut că era beată (vezi 1 Samuel 1:13). Însă Dumnezeu i-a auzit strigătul. În acea zi, Samuel a fost conceput în inima ei… și la scurt timp după aceea, a fost conceput în pântecele ei. Așa că, nu părăsi locul rugăciunii până când nu ia ființă acel „ceva” pentru care te rogi, până când scopul lui Dumnezeu pentru viața ta nu începe să prindă contur în tine, și până când nu dispar toate ascunzișurile. Așa să-ți ajute Dumnezeu!