RUGĂCIUNEA DE IEŞIRE DIN SITUAŢII DIFICILE

Neem. 4.1-5 Când a auzit Şanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor aduce jertfe? Oare vor isprăvi? Oare vor da viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc?” Tobia, amonitul, era lângă el şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră.” ”Ascultă Dumnezeul nostru cum suntem batjocoriţi! Fă să cadă batjocura lor asupra capului lor şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi. Nu le ierta fărădelegea şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.”

Neemia a avut câştig de cauză înaintea împăratului Artaxerxe care i-a aprobat să lipsească o perioadă de timp din Susa pentru a reconstrui zidul şi cetatea Ierusalimului. Dar luptele lui nu s-au terminat. Acum are de înfruntat doi batjocoritori pe nume Şanbalat şi Tobia. Aceştia reprezintă opoziţia organizată a diavolului prin care să fie descurajaţi servii lui Dumnezeu ca să nu poată duce la bun sfârşit lucrările pentru care au fost angajaţi. Observăm că Neemia nu intră în dispută cu ei, ci se roagă Domnului ca El să-l apere de efectele acestor bătăi de joc. Sunt mai multe întrebări care apar în spaţiul public din partea lui Şanbalat prin care acesta vrea să inducă îndoiala în inima lui Neemia şi a colaboratorilor lui: „Oare vor fi lăsaţi?”, „Oare vor isprăvi?” „Oare vor învia pietrele?”, sau „Vor aduce jertfe?”. Asta este metoda şarpelui din Eden prin care Eva şi Adam au fost târâţi în păcat. Când vor apărea batjocoritorii din vremea din urmă, spune apostolul Petru în 2 Petru 3.3-6, aceştia nu vor fi oameni de caracter şi de probitate morală şi ştiinţifică. Ei „vor trăi după poftele lor”. Petru le demască viclenia acestor oameni cu intenţia ca destinatarii epistolei sale să se ferească de astfel de „experţi”. Vorbirile de rău ale batjocoritorilor nu le putem contracara decât cu duhul rugăciunii către Dumnezeu prin care cerem ca Domnul să lumineze minţile confuze ale oamenilor ca să priceapă adevărul biblic. Stând de vorbă cu astfel de oameni nu facem decât să fim contaminaţi de spiritul urii şi de minciunile diavolului. Mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va lua atitudine şi-i va pedepsi aspru pe cei de teapa lui Şanbalat şi Tobia care au zădărnicit harul lui Dumnezeu pentru propria lor mântuire, dar i-au mai atras şi pe alţii în cursele răzvrătirii faţă de autoritatea Bibliei. Dumnezeu să ne păzească de astfel de păcate.