RUGĂCIUNEA CU ÎNCREDERE

Ps. 71.1-5 În Tine, Doamne, îmi caut scăparea; să nu rămân de ruşine niciodată. Scapă-mă în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă. Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ajută-mă. Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai poruncit să fiu salvat, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea. Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi crud! Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.

Acest psalm scris probabil de regele David, înainte de a-şi lua în primire tronul lui Israel, descrie încrederea în Dumnezeu, ca rezultat al relaţiei personale cu El pe tot parcursul vieţii. Dumnezeu este pentru cel credincios, indiferent de vârsta lui, scăpare în ziua necazului, apărător în faţa batjocoritorilor, apărătorul dreptăţii în faţa judecătorilor lumii şi izbăvitor în luptele cu armata celui rău. În acest punct este imposibil să nu ne gândim la ziua când tânărul David, venit de la oile tatălui său din Betleem la oştirea lui Saul să-şi vadă fraţii, a dat piept în luptă cu uriaşul filistean Goliat din Gat. Dumnezeu l-a izbăvit pe David dând o răsunătoare biruinţă oştirilor lui Israel. Cel ce se încrede în Dumnezeu ştie şi simte că Dumnezeu îi ascultă rugăciunea şi-i oferă ajutorul Său la momentul oportun. Stânca de adăpost pentru cel credincios este Dumnezeu Însuşi, prin Numele lui Isus Hristos, Mântuitorul lumii. În vreme de război spiritual este necesar uneori să fugim de urgenţă în Cetatea de scăpare a lui Dumnezeu în care găsim odihnă reconfortantă şi putem primi de la Duhul Sfânt sfat, călăuză şi mângâiere. Porunca lui Dumnezeu pentru salvarea noastră face parte integrantă din planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru cei ce se pocăiesc şi vin cu credinţă la Fiul lui Dumnezeu. Vrăjmaşul nostru spiritual este diavolul, dar el acţionează la vedere prin oamenii răi, nelegiuiţi şi cruzi. Psalmistul cere izbăvire în astfel de situaţii, chiar dacă aceasta nu înseamnă scutirea completă de suferinţa fizică. Să ne gândim la cruzimea cu care a fost răstignit pe cruce Mielul lui Dumnezeu. Dar prin această moarte fizică, şi nu în ultimul rând prin înviere, El a triumfat asupra Diavolului şi asupra lumii ca sistem păcătos. Nădejdea Celui răstignit pe crucea de la mijloc a fost învierea din morţi a treia zi. Împreună cu El am înviat şi noi pentru o viaţă nouă trăită în lumina Evangheliei. Binecuvântată încredere şi minunată speranţă au toţi cei care Îl aşteaptă pe Mirele ceresc să Se întoarcă la ai Săi aşa cum a promis: „Iată, Eu vin curând! Şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apoc. 22.12)