RUGĂCIUNEA CELUI OCROTIT DE DOMNUL

Ps. 91.1-6 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui. Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare.

Dacă Duhul Sfânt redă în acest psalm o mostră din rugăciunea celui ocrotit de Domnul înseamnă că rugăciunea lui a fost ascultată. Dumnezeu îi confirmă acest lucru prin răspunsul „Da!” de la începutul versetului trei. Ce face Dumnezeu pentru acel neprihănit pe care vrea să-l ocrotească la umbra Lui? Nu stă departe de el, pentru că umbra nu este departe de cel ce o face. Îi asigură răcoare în timpul zădufului zilei. Îl scapă de vânătorul sub numele căruia se ascunde însuşi Satan. Îl fereşte de boli, cum ar fi ciuma, şi-i oferă dragostea Sa sub penele şi aripile purtării Sale de grijă. Îl însoţeşte nu numai ziua spre a-l feri de săgeţile periculoase ale vrăjmaşului spiritual, ci şi în noaptea întunecoasă când frica de orice se poate strecura chiar şi în inima celui neprihănit. Cum Îl răsplătim noi pe Dumnezeu pentru toate aceste lucruri pe care le face pentru noi? Ascultându-L zi de zi şi făcând voia Sa aşa cum ne cere în mod explicit cuvântul Scripturii.