RUGĂCIUNEA CA STRAJĂ A DIMINEŢII

Ps. 5 Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele! Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog! Doamne, auzi-mi glasul dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept. Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine. Nebunii nu vor sta în preajma ochilor Tăi; Tu îi urăşti pe cei ce fac fărădelegea şi îi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul îi urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală. Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt. Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare. Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci s-au răzvrătit împotriva Ta. Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău. Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Straja de dimineaţă nu este un lux, ci o necesitate pentru fiecare din noi. Înainte de a intra în relaţii cu alţi oameni din anturajul nostru Biblia ne învaţă prin acest psalm să intrăm în legătură cu Dumnezeu şi să petrecem zilnic un timp preţios cu El. Când Dumnezeu Îşi pleacă urechea spre noi ca să ne asculte rugăciunea El face acest lucru ca un Părinte iubitor. El nu este departe de noi şi înţelege cel mai bine motivele rugăciunii. Chiar şi atunci când nu mai avem cuvinte să ne rugăm, ci doar suspinăm în duhul nostru şi atunci aceste suspine reprezintă un mesaj de SOS la care Dumnezeu ia aminte. Când strigăm cu voce tare în rugăciune El nu este deranjat de intensitatea vocii noastre. În acest caz trebuie doar să fim siguri că nu-i deranjăm pe alţi oameni din rugăciunea lor. Apostolul Pavel le cere creştinilor din Roma să nu fie un prilej de poticnire pentru nimeni, nici pentru iudeu, nici pentru grec. A ne ruga Domnului dimineaţa şi a aştepta răspunsul Lui, sunt două obligaţii şi responsabilităţi care trebuie să meargă mână în mână. Când nu-L aşteptăm pe Dumnezeu după ce ne-am rugat înseamnă că rugăciunea noastră nu este un dialog, ci un monolog care nu se potriveşte cu credinţa iudaică şi cea creştină. Noi ne rugăm unui Dumnezeu viu care răspunde rugăciunii. Vă amintiţi că numai profeţii lui Baal se rugau unui zeu oarecare dar n-auzeau niciun glas din partea zeului respectiv. David explică mai departe de ce se angajează să-L aştepte pe Dumnezeu. Dumnezeu este bun şi incompatibil cu cel rău. El îi poate tolera un timp pe toţi cei răi ca să le dea un timp de pocăinţă şi îndreptare, dar nu poate avea părtăşie cu ei. Autorii fărdelegilor şi ai minciunii fac obiectul urii, sau mai clar al dezabrobării lui Dumnezeu. Criminalii şi cei ce îi înşală pe alţii se află sub aceeaşi condamnare. În Noul Testament, dacă privim la crucea de pe Golgota unde Mielul lui Dumnezeu moare răstignit între cer şi pământ pentru cei păcătoşi, trebuie să facem o distincţie clară între iubirea pentru cel păcătos şi ura divină împotriva păcatului. Mântuirea celor păcătoşi nu este operată în mod automat la nivel individual decât atunci când omul se pocăieşte şi se lasă de păcat. Dacă nu o va face niciodată în viaţa pământească de abia atunci după ce păcătosul moare devine şi el ca persoană, nu numai păcatul său, obiectul urii justificate a lui Dumnezeu. De fapt mai corect spus nu Dumnezeu îi trimite pe oameni în iad, ci păcatele acestora de care n-au vrut să se pocăiască. Motivaţia cea mai adecvată pentru închinarea noastră în Casa lui Dumnezeu este îndurarea Lui acordată nouă prin Isus Hristos. Cu această ocazie fericită David îi cere Domnului călăuzire şi judecarea vrăjmaşilor săi care îl urmăresc fără-ncetare să-i facă rău. Prin tot ceea ce fac aceşti oameni se răzvrătesc, de fapt, împotriva lui Dumnezeu. Regele-psalmist David se aşteaptă ca răspunsul divin la rugăciunea sa să le-aducă bucurie tuturor celor care se încred în Dumnezeu. Cel neprihănit este binecuvântat de Dumnezeu care îl ocroteşte şi-l apără ca un scut de toate săgeţile vrăjmaşului.