RUGĂCIUNEA CA REGRET PENTRU ALUNECARE

Ier. 3.3-5 Măcar că ploile au fost oprite, şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de desfrânată şi n-ai vrut să te ruşinezi. Acum, nu-i aşa? , strigi la Mine: „Tată! Tu ai fost Prietenul tinereţii mele! ? Îşi va ţine El mânia pe veci? O va păstra El întotdeauna?” Iată, aşa ai vorbit şi totuşi, ai făcut lucruri rele cât ai putut!” Ier. 3.23-25 „Într-adevăr, zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; într-adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. Ruşinea, dimpotrivă, a mâncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţea noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor. Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.”

Pocăinţa adevărată nu este un simplu regret care ne lasă să mergem în continuare pe drumul păcatului. Când Dumnezeu îi lipsea pe contemporanii lui Ieremia de ploile cu care era dator agriculturii din Israel, cu toate că economia suferea din greu sub efectul secetelor, Iuda ca popor rămânea necredincios faţă de Iehova. Strânşi cu uşa pedepselor divine evreii încercau să salveze aparenţele şi să strige la Dumnezeu, în baza tinereţii lor spirituale, când beneficiau de binecuvântările Legământului făcut cu primii patriarhi: Avraam, Isaac şi Iacov. Dar un astfel de apel disperat semăna doar cu chemarea unui medic care prescrie o reţetă unui om bolnav. Însă omul acela rămâne bolnav în continuare deoarece cauza bolii nu a fost înlăturată. Religia superficială rămâne fără efect în viaţa omului când nu produce schimbări radicale în conduită şi caracter, şi nu-i aduce acestuia roada sfinţeniei şi a neprihănirii în fiecare zi. O schimbare de esenţă vedem în ultimele trei versete ale capitolului 3 din Ieremia, când după ce Dumnezeu îi cheamă pe răzvrătiţi la iertarea păcatelor, răspunsul lor este unul sincer şi adevărat care zugrăveşte, fără îndoială, pocăinţa autentică. Destul timp au aşteptat mântuire de la munţi şi dealuri. A sosit timpul să apeleze la Dumnezeul lor cel adevărat care a creat toate lucrurile. Ei nu-şi mai ascund ruşinea şi ocara păcatului, ci îşi recunosc fiecare vina lor înaintea cerului, ca fiul risipitor din Noul Testament care se prezintă la tatăl său în spiritul aceleiaşi pocăinţe. Înfierând păcatul neascultării în rugăciunea lor sinceră, evreii sunt văzuţi de profetul Ieremia într-un viitor nou, când vor fi reprimiţi şi restauraţi de Dumnezeu pe baza Legământului cel nou, validat în sângele Mielului.