RUGĂCIUNEA CA ÎNĂLŢARE A SUFLETULUI

Ps. 25.1-7 La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine! Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei. Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti nădejdea mea în fiecare zi! Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sunt veşnice. Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

David priveşte în urmă la tinereţea sa şi nu descoperă numai lucruri bune, cum a fost de exemplu, ziua în care l-a biruit pe Goliat numai cu o praştie şi cu o piatră, dar şi cu credinţă vie în Dumnezeu. El îşi aminteşte şi anumite păcate şi fărădelegi din tinereţe, dar Îi cere Domnului să-l trateze cu bunătate şi îndurare. Mai întâi psalmistul lasă la o parte lumea din jurul lui care, în mod sigur, l-a făcut să păcătuiască şi-şi înalţă sufletul la Dumnezeu. Aceasta este o primă acţiune a rugăciunii adevărate: să te încrezi în Dumnezeu în ciuda acelor factori care te pot influenţa exact în sens invers. Rugăciunea creştinului este şi o luptă spirituală cu acei vrăjmaşi care trebuie reduşi la tăcere, ca nu cumva să se bucure de insuccesele noastre. A-L părăsi pe Dumnezeu înseamnă a intra în armata duşmanilor Săi, chiar fără ca cineva să-şi dea seama de acest lucru. Nu există neutralitate spirituală: ori eşti cu Dumnezeu, ori eşti împotriva Lui şi atunci se bucură Satan şi îngerii lui de tine. În urma rugăciunii sale David se aşteaptă să beneficieze de avantaje la care n-ar putea avea acces fără Dumnezeu: cunoaşterea căilor şi cărărilor lui Dumnezeu; sfătuire şi învăţătură în adevărul Scripturii; izbândă şi speranţă în ajutorul divin pentru fiecare zi, precum şi bunătatea şi îndurarea Domnului înnoite zilnic. Bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu ne conştientizează că trebuie să-L slujim pe Dumnezeu din dragoste, având mereu convingerea că El a făcut pentru noi, prin Fiul Său, cu mult mai mult decât facem sau am putea noi să facem în Numele Lui. Dumnezeu să ne ajute în această privinţă.