RUGĂCIUNEA CA ADORARE

Luca 2.14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Luca 2.25-32 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mântuirea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum, eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”

Îngerii din ceruri au cântat la naşterea Domnului Isus imnul adorării, care se mai numeşte şi Magnificat. Slava lui Dumnezeu din locurile prea înalte a coborât pe planeta pământ când Dumnezeu-Fiul Şi-a unit natura Sa divină cu natura umană, în trupul Fecioarei Maria, cu ajutorul Duhului Sfânt. Suntem chemaţi şi noi, creştinii, să proclamăm această slavă nepătată, Shechinah lui Dumnezeu, care S-a reîntors în Israel după ce profetul Ezechiel o văzuse părăsind Templul din Ierusalim şi ţara lui Israel. Evanghelistul Ioan mărturiseşte următoarele: „Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1.14b) Să proclamăm această slavă în faţa oamenilor din generaţia noastră care nu-L cunosc pe Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn. Îngerii din cer au cântat şi despre pacea lui Dumnezeu, pe care o va aduce Pruncul născut în staulul Betleemului, poporului Israel şi celorlalte neamuri care se vor pocăi şi vor accepta condiţiile Evangheliei. Dacă oamenii nu se pocăiesc pentru a primi pacea cu Dumnezeu şi pacea lui Dumnezeu atunci slava divină la întoarcerea lui Hristos va fi un motiv de groază pentru ei, aşa cum scrie în Apocalipsa 1.7: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin!” În al doilea text citat din Luca 2 ni se face portretul bătrânului Simeon pe care Duhul Sfânt l-a ţinut în viaţă ca să-L întâlnească pe Pruncul Isus şi să-L binecuvânteze. Simeon era sfânt şi cu frica lui Dumnezeu şi aştepta mântuirea lui Israel, nu printr-un război de eliberare de sub jugul roman, ci prin Persoana Pruncului Isus, cu o mântuire de ordin spiritual. Credinţa lui Simeon are meritul că a văzut în Pruncul Isus pe Răscumpărătorul lui Israel şi Lumina Neamurilor. Duhul Sfânt l-a condus la Templu şi tot Duhul l-a ajutat să cânte, în semn de adorare, cântarea marii împliniri a promisiunii lui Dumnezeu. Când Îl ia pe Prunc în braţe Simeon cere în cântare eliberarea sa din funcţia de străjer pentru că Mesia a venit şi acum El nu era decât un simplu Copilaş. Să urmărim şi noi în viaţa noastră de rugăciune felul cum Dumnezeu Îşi împlineşte promisiunile pe care ni le-a făcut în Hristos şi care sunt o garanţie de netăgăduit că şi celelalte promisiuni vor fi împlinite în viitor.