RUGĂCIUNEA ADUCĂTOARE DE BIRUINŢĂ ÎN TIMPUL LUPTEI

1 Cron. 5.18-22 Fiii lui Ruben, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase aveau oameni viteji, care purtau scut şi sabie, trăgeau cu arcul şi erau deprinşi cu războiul, în număr de patruzeci şi patru de mii şapte sute şaizeci, în stare să meargă la oaste. Au făcut război cu hagareniţii, cu Ietur, cu Nafiş şi cu Nodab. Au primit ajutor împotriva lor, şi hagareniţii şi toţi cei ce erau cu ei au fost daţi în mâinile lor. Căci în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentru că se încrezuseră în El. Şi le-au luat turmele, cincizeci de mii de cămile, două sute cincizeci de mii de oi, două mii de măgari şi o sută de mii de inşi; căci au fost mulţi morţi, pentru că lupta venea de la Dumnezeu. Şi s-au aşezat în locul lor până în vremea când au fost luaţi în robie.

Textul de mai sus ne plasează în perioada cuceririi Canaanului cu partea lui din estul Ioradanului, care se mai numeşte şi Transiordania. Lupta aceasta venea de la Dumnezeu pentru că urmaşilor lui Avraam le-a fost dăruită Ţara, dar ei erau chemaţi s-o cucerească fiecare pentru seminţia din care făcea parte. Aici era vorba de Ruben, Gad şi o doime din Manase. În luptă trebuie putere şi acesti viteji ostaşi s-au rugat Domnului şi i-au cerut ajutorul. Răspunsul ceresc le-a fost dat prin biruinţa israeliţilor asupra duşmanilor care au fost deposedaţi de pământul şi averile lor. Acele regiuni aflate la est de Iordan erau bogate în dealuri pline de păşuni şi israeliţii le-au stăpânit până în vremea când au fost luaţi de asirieni şi duşi în robie. Câtă vreme rămânem în ascultarea de Domnul beneficiem de binecuvântările vieţii din belşug având tot timpul victoria, prin credinţă, împotriva păcatului şi a lumii care ne înconjoară.