Rugăciunea adevărată

Care e rugăciunea plăcută lui Dumnezeu?

Se spune că odată un episcop mergea printr-o pădure.

Deodată aude pe cineva rostind cu voce tare:

-Doamne, eu sunt singur și știu că Tu ești deasemenea singur. Trebuie sa îți fie și ție foarte greu că pentru mine singuratatea e foarte grea. As dori să îți fiu prieten și dacă ai fi cu mine nu m-aș dezlipi de lângă Tine. As împărți mămăliga cu tine că painea mucegăită am terminat-o. Te-as culca in patul meu și te-as încălzi la focul asta de vreascuri. . Te-as cauta de păduchi. Si ți-aș fi cel mai bun prieten daca ai binevoi sa vii la mine.

Episcopul asculta îngrozit cuvintele acestea și se îndreptă spre copacii de unde se auzea vocea. Ajuns acolo văzu un cerșetor in zdrențe așezat lângă un foc de vreascuri.

-Cum poți vorbi atât de urat cu Dumnezeu? ii strigă mânios episcopul.

-Iertare! Dar eu sunt analfabet. Nu știu să scriu, nici să citesc și nu știu să mă rog altfel.

-Te voi învăța! spuse din nou episcopul mai calm de data asta.

Îl învăța o rugăciune scurtă și plecă.

Nu apucă să facă prea mulți pași că deodată auzi o voce ca de tunet care îi strigă:

-Cum îndrăznești tu sa ii îndepărtezi pe iubiții Mei de la Mine?

Episcopul căzu la pământ cuprins de spaimă.

-Dar pe cine am îndepărtat eu Doamne?

-Pe cerșetorul din poiana. Rugaciunea lui era sinceră și plăcută mie. Acum l-ai transformat într-un prefăcut și i-ai stricat rugăciunea.

Rugăciunea plăcută lui Dumnezeu e rugăciunea sinceră și din inima.