Rugăciunea

   Într-o ocazie rămasă celebră în istoria Statelor Unite, liderii înşişi au apelat la rugăciune după ce au ajuns în impas. În patru săptămâni de dezbateri aprige, convenţia Constituţională nu reuşise să aştearnă un singur rând în scris. Benjamin Franklin, un om ce nu se făcuse remarcat prin evlavia lui, s-a ridicat pentru a se adresa preşedintelui: "Cu cât am vieţuit mai mult pe acest pământ, am observat tot mai multe şi mai convingătoare dovezi ale adevărului că treburile omeneşti sunt conduse de Dumnezeu."

   El a continuat să-şi exprime temerile cu privire la faptul că diferitele facţiuni şi-ar justifica propriile interese şi nu s-ar ajunge la nici o înţelegere: "Fără concursul lui Dumnezeu, nu vom izbândi în acest demers politic mai mult decât au izbutit cei care au construit Turnul Babel."

   Apoi Franklin a propus o moţine: "Aşadar, rugăciunile care să implore ajutorul Cerului şi binecuvântarea Lui asupra deliberărilor noastre se vor ţine în fiecare dimineaţă la deschiderea adunării noastre."

  ( Această practică a Congresului S.U. continuă şi astăzi.)