RUGĂCIUNEA (1)

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…” (Luca 11:1)

Demonstrând un nivel neobișnuit de onestitate, un pastor spunea: „Rugăciunea este cea mai mare luptă pe care o am. Este dificil să menții o viață de rugăciune consecventă și, mai ales, este dificil să menții convingerea că aceasta face vreun bine uneori… Rugăciunea nu este ceva natural pentru majoritatea dintre noi. Știm că ar trebui să fie un dialog, dar de multe ori pare un monolog. Și parcă nu e nimic mai rău decât să încerci să vorbești cu cineva care nu îți răspunde! Nu ne place să recunoaștem, dar de multe ori ceea ce ne întrebăm cu adevărat despre rugăciune este: „Cum pot să mă rog astfel încât Dumnezeu să-mi dea ceea ce vreau?” Un băiețel a fost întrebat dacă își spune rugăciunea în fiecare seară. El a răspuns: „Nu, în unele nopți nu am nevoie de nimic!” Rugăciunea nu se referă la cuvintele specifice pe care le folosești sau la durata de timp pe care o petreci rugându-te. Este vorba despre cunoaștere. Este vorba despre construirea unei relații. Dacă ai ceva de discutat cu cineva, ai putea spune: „Trebuie să găsim un loc și-un timp să putem vorbi!” Vrei să te asiguri că ești auzit și că auzi ce are de spus cealaltă persoană. Atunci când elimini zgomotul acestei lumi, îți maximizezi capacitatea de a-L auzi pe Dumnezeu și Îi arăți lui Dumnezeu că iei în serios relația ta cu El!” Psalmistul vorbește despre „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1). Așadar, ai tu un „loc tainic” unde poți fi singur cu Dumnezeu? Poate fi oriunde… dar găsește un loc unde să mergi și să vorbești cu Dumnezeu!