RUGĂCIUNE ŞI APEL LA ISTORIE

2 Cron. 20.3-11 În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul şi a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul. Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea? Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un Locaş Sfânt pentru Numele Tău, zicând: „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea Casei acesteia şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre şi Tu ne vei asculta şi ne vei salva!” Acum iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului - căci s-a abătut de la ei şi nu i-a nimicit – iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire!”

Inspirat de faptele istoriei trăite de poporul Israel în trecut şi de rolul central pe care îl juca Templul din Ierusalim, zidit de Solomon, în relaţia cu urmaşii lui Avraam, împăratul Iosafat se îndreaptă spre Dumnezeu cu rugăciunea sa impresionantă. El a vestit un post pentru toţi locuitorii din Iuda şi i-a convocat în curtea Casei Domnului unde s-a rugat cu voce tare în numele tuturor celor prezenţi. Apelul fierbinte făcut de împărat către Iehova este în deplină cunoştinţă de ceea ce El a promis pentru vremurile de război şi de strâmtorare. Era necesar ca Dumnezeu să intervină în mod nemijlocit şi să-Şi apere poporul de amoniţi, moabiţi şi de urmaşii lui Esau. Aceşti agresori periculoşi erau înrudiţi pe departe cu evreii şi cu toate că Dumnezeu nu i-a permis lui Moise să-i atace, iată cum, în mod paradoxal, ei răsplătesc binele cu rău atacându-i pe binefăcători. Dumnezeu a luat aminte la rugăciunea regelui Iosafat susţinută de postul şi prezenţa la Templu a întregului popor şi le-a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Rugăciunea unită cu postul poate produce semne şi minuni extraordinare atunci când creştinii cunosc Cuvântul lui Dumnezeu şi-l aplică în mod corect în viaţa lor.