Risipa

Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsescă în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un nebun.
Ieremia 17.11

   Cu mulţi ani în urmă, un tânăr studia chimia în Leipzig. Murind tatăl său, îi reveniră 63.000 mărci germane, şi la scurt timp primi încă o sumă foarte mare. „Ce noroc!“, spunea toată lumea plină de invidie. Dar aşa cum se întâmplă deseori, aceşti bani au dus la nenorocirea tânărului. Studentul harnic şi modest de până atunci a renunţat la studiu şi a pornit în călătorii. Peste tot pe unde mergea, păşea ca un lord şi savura toate plăcerile pe care le oferă lumea. După câteva luni, moştenitorul bogat se întoarse în oraşul său ca om sărac. Prin viaţa sa destrăbălată îşi pierduse nu numai banii, ci şi sănătatea şi mintea. Până la urmă a fost dus într-un ospiciu.

   Nu ne aminteşte această povestire de fiul risipitor din Luca 15? Şi el a plecat de acasă în lume cu o mare moştenire, pe care a solicitat-o înainte de timp, risipindu-şi averea şi ducând o viaţă destrăbălată. Dar cu totul alt sfârşit a avut istoria fiului risipitor. Acesta s-a întors la tatăl său şi a recunoscut păcatul său; a găsit la tatăl său nu numai iertare, ci a fost şi primit în casa tatălui.