Recunostinta

 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui …

(Ps. 107:8)

Astfel ne-a vorbit Domnul  prin gura unui frate, în urmă cu o săptămână. Câtă recunoştinţă am arătat Domnului în săptămâna ce a trecut? Dacă da, atunci să continuăm să-I mulţumim, să-L lăudăm, să ne facem din aceasta un obicei sfânt, plăcut lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc. Dacă nu, înseamnă că încă ne conduce firea pământească şi atunci Duhul Sfânt, Mângâietorul nostru este întristat. Iar Domnul ne învaţă: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”(Efes. 4:30)

     Ieri dupa amiază, deşi începusem ziua aducând poverile la picioarele Domnului (slavă Lui!),  deşi Domnul îmi dăduse biruinţă în treburile pe care le aveam de făcut -  laudă Lui - totuşi nişte gânduri de tristeţe cu privire la cei dragi au început să-mi dea târcoale; la început nu le-am luat în seamă, apoi încet, încet, pacea mea s-a topit şi în loc să am bucurie şi recunoştinţă pentru Domnul, m-am trezit cu o undă de mâhnire care încerca să pună stăpânire pe mintea şi inima mea; totuşi, fiindcă Domnul nu ne lasă singuri niciodată, El mi-a adus aminte o cântare care spune „La crucea Ta, eu pace am găsit/ şi inima doar Tu mi-ai liniştit.” Şi cu toate acestea, credeţi că am avut „urechi de auzit”? Da, de unde, gândurile erau tot acolo, la problema care mă întrista. Deodată, mi-am dat seama (Domnul fie lăudat!) că în mintea mea erau doua feluri de gânduri împotrivitoare unele altora: unele căutau să mă întristeze, iar celelalte căutau să-mi atragă „privirea” la Tatăl ceresc, nădejdea mea, Dumnezeu, la care toate lucrurile sunt posibile, şi care nu-i lasă pe copii Săi niciodată. Off, Doamne, iartă-mă că sunt aşa de uitucă: nu mă rugasem eu dimineaţă, nu am predat eu grijile mele Domnului? Acum, ce fac, le iau din nou asupra mea? Şi, am hotărât „să le dau drumul” şi să mă încred în Domnul, care ştie să le rezolve mai bine decât mine, căci pe mine oricum mă depăşeau. Apoi, eliberată, am putut merge mai departe cântând în inima mea şi mulţumind Domnului pentru bunătatea şi credincioşia Sa! Slavă Domnului pentru această biruinţă, care a venit de la El:

„Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.”  Romani 8:37

(Dumnezeu vrea să ne vorbească mereu, să ne dea biruinţe în Hristos, dar noi, de cele mai multe ori, nu suntem atenţi la vocea Lui, care ne vorbeşte blând… şi în linişte…)