RĂZBUNAREA E A LUI DUMNEZEU, NU A TA

„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti…” (Romani 12:19)

Răzbunarea este a lui Dumnezeu, nu a ta! El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în această viață. El poate să-l disciplineze pe șeful tău abuziv, să-ți tempereze părintele nervos, să aducă înapoi în genunchi fostul soț sau fosta soție, ori să-i facă să-și vină în fire. Iertarea nu diminuează dreptatea, ci o lasă în seama lui Dumnezeu. El garantează cantitatea potrivită a retribuției. Noi răsplătim cu prea mult sau cu prea puțin, dar El deține rețeta exactă. Și spre deosebire de noi, El nu abandonează niciodată pe nimeni. (Și trebuie să ne bucurăm pentru asta!) Chiar și când noi deja am trecut peste problemă, Dumnezeu a rămas tot acolo – ca să ne cerceteze conștiința, să ne miște convingerea, să ne orchestreze răscumpărarea. Să-i corectăm pe dușmani? E treaba lui Dumnezeu. Să-i iertăm? Aici ne aducem noi contribuția. Romani 12:17-21: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri… „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.” Autorul Max Lucado scria: „Răzbunarea zidește o casă goală, îngustă, cu spațiu pentru o singură persoană. Viețile locatarilor sunt reduse la un singur scop: a face pe cineva nefericit. Și asta și fac: se fac nefericiți pe ei înșiși!” Nu e de mirare că Dumnezeu insistă (Evrei 12:15): „Luați seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune…”