Răul și binele în Scriptură

„Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine.” (Romani 12:9b)

Trăim într-o lume în care binele și răul sunt acasă pe pământ și de multe ori amestecate. O lume în care ne-am obișnuit atăt de mult cu răul că de multe ori nici nu-l mai observăm. Fiul lui Dumnezeu, vorbind evreilor și ucenicilor deopotrivă, spune la un moment dat: „voi, care sunteți răi” . (Matei 7:11) DEX-ul definește răul ca fiind defect, ne-corespunzător, și enunță câteva fațete ale răului; ură, asprime, dușmănie, ostilitate, cruzime, violență, lipsă de bunătate. Dacă suntem sinceri vom recunoaște că astfel de lucruri se găsesc și în inimile noastre.

Răul este de mai multe feluri; există un rău a-moral și un rău cu încărcătură morală. Defectarea inopinată a unei mașini, de pildă, poate produce mult rău, însă răul acesta nu are o componentă morală. Biblia când vorbește despre rău se referă la acel rău care implică moralitatea. Răul cu consecințe morale este de două feluri. Răul comis involuntar și răul cu premeditare. Găsesc că acest ultim fel de răutate este răul cel mai rău. Ambele forme de răutate sunt nocive, dar este una să faci rău din neștiință, din neatenție, din imaturitate și alta să planifici din timp răul și să-l pui în aplicare.

Răul originează în Satana, numit și cel rău. (Ezechiel 28:15) Omul a intrat sub influența răului în momentul în care a ascultat de șarpele cel vechi și a mâncat din pomul cunoștințelui binelui și răului. De atunci oamenii vin în lume cu o natură păcătoasă aflată sub condamnarea lui Dumnezeu. Scriptura spune: „inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea... ” (Ieremia 17:9) Au fost multe momentele în istorie când răutatea oamenilor a ajuns la culme. (... ) În Cuvânt suntem avertizați că în zilele din urmă „oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău”. (2Timotei 3:13) Tatăl ceresc care dă soare și ploaie și peste cei răi și peste cei buni, la capătul istorie a pregătit o zi de răsplătire a binelui și de pedepsire a răului. Chiar și până atunci însă Dumnezeu pedepsește în diferite forme răul, și mai ales răul din cale afară de rău. (Genesa 6:5-6; Matei 25:31-46; Apocalipsa 20:11-15)

Astăzi, prin lucrarea harului lui Dumnezeu omul păcătos poate primi o inimă nouă. Profetul Ezechiel care ne vorbește despre originea răului, anunța și o vreme când Atotputernicul le va da oamenilor o inimă nouă. (Ez. 36:25-27) Această lucrare poartă în Scriptură numele de Naștere din Nou și este produsă de Duhul Sfânt în Numele lui Isus Hristos. (Ioan 3:1-6; Galateni 1:4) Deci, orice om trebuie să se nască de două ori, dacă vrea să aibă parte de bine! Orice om care se pocăiește de păcatele sale și-L primește pe Isus ca Domn și Mântuitor personal prin Duhul primește o natură nouă în inimă, o natură fundamental bună. Această prezență a Duhului îi dă omului o sensibilitate aparte cu privire la rău, dar și o abilitate specială de a face binele.

Acum întraga natură suferă din pricina răului și așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiiilor lui Dumnezeu. Până în ziua aceea să-l ascultăm pe Apostolul Pavel care spune: „Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine”, și să ne rugăm totodată, cum ne-a învățat Mântuitorul nostru preaiubit: „Tatăl nostru care ești în ceruri, ... nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău”. (Romani 12:9; Matei 6:9-13)