RĂSPÂNDEȘTE HARUL LUI DUMNEZEU (1)

„…tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat…” (Ioan 4:10)

Când femeia de la fântâna din Sihar I-a oferit Domnului Isus apă de băut, El i-a spus: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” (Ioan 4:10). Mântuitorul dovedea milă, în mod obișnuit, față de cei ce o meritau cel mai puțin, iar femeia aceasta nu era o excepție. Care este măsura pe care o folosești tu, atunci când e vorba să răspândești harul lui Dumnezeu către alții? Ești generos, sau îți propui să-l administrezi „cu măsură”? Jon Walker spunea: „Harul le permite oamenilor să ia decizii, e gratuit, și curge fără să fie oprit de vină sau rușine. Harul spune: „Știu totul despre tine și totuși, te iubesc!” Cei mai mulți dintre noi, dacă suntem sinceri, trăim cu impresia că Dumnezeu este zgârcit cu harul Său. Ne temem de pedeapsa Sa, și Îl comparăm cu un director de școală care se plimbă pe coridoare și își notează nume. Dumnezeu, cu siguranță, știe cine ce a făcut și cine este vinovatul, dar El ne iubește oricum. Interesul Său este să ne răscumpere, nu să ne țină legați pentru păcatele noastre. Din nefericire, mulți dintre noi, creștinii, ne trăim viața de parcă am fi încă legați, și de aceea trebuie să-i ținem și pe ceilalți legați. Folosim armele firii pământești – comentarii sarcastice sau priviri pline de mânie – ca să-i facem pe oameni să se îndrepte și să trăiască corect. Prin contrast, atunci când femeia de la fântână s-a întors în sat, ea le-a mărturisit consătenilor: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan 4:29). Nimic nu era ascuns pentru Domnul Isus, și cu toate acestea, Hristos i-a comunicat adevărul în așa fel, încât femeia a plecat de la El simțindu-se iubită și acceptată. Acesta este harul lui Dumnezeu!”