Privește în sus, Evrei 12:1,2

EVREI 12:1,2 ”Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

Fratele Richard Wurmbrand spunea: ”Când, uitându-te împrejur, totul este întuneric nu privi-mprejur, ci uită-te-n sus.”

Sunt momente în viață când privești în jurul tău și ai vrea să te umpli de curaj, de puterea de a merge înainte și a face față dificultăților apărute dar tot ceea ce experimentezi nu este altceva decât deznădejde și dezamăgire.

Privești în tine însuți și te vezi în multe momente atât de firesc, atât de falimentar și ajungi la concluzia apostolului Pavel: ”Nimic bun nu locuiește în mine...” Romani 7:18.

Privești la starea familiei tale necredincioase și vezi atâta întuneric spiritual și lipsă de Dumnezeu; privești la starea națiunii noastre din toate punctele de vedere și aproape că te prăbușești – ce ne învață Scriptura?

Scriptura ne învață să privim la Domnul Isus Hristos, care Se descoperă ca cel ce este Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre.

Asta nu înseamnă că nu trebuie să privim obiectiv realitatea dură din jurul nostru ci ceea ce trebuie să facem este să ne întărim și desăvârșim credința noastră privind și învățând de la Domnul Isus.

Cum putem face lucrul acesta?

a)  Stând în rugăciune înaintea Domnului; vărsându-ne inima înaintea Lui. Și foarte înțelept ar fi să începem cu falimentul vieții noastre spirituale;

b)  Luând Scriptura și nu doar citind-o ci mâncând-o; cum spune cântarea ”citesc, citesc și iar citesc...” Lucrul acesta l-a ajutat pe Iosua să obțină biruința (Iosua 1:8)

c)  Căutând părtășia adunării: ”Sfinții care sunt în țară sunt toată plăcerea mea.” Psalmul 16:3. Un cărbune care stă departe de frații lui (ceilalți cărbuni) în cele din urmă nu doar că se va răci ci se va stinge.

Să medităm la experiența câtorva oameni de pe paginile Scripturii:

David: spune în Psalmul 121:1,2 ”Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.”

Tot David spune în Psalmul 34:5 ”Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie.”

Ștefan: în jurul său totul era întuneric: oameni care îl urau și doreau să-l ucidă. Ce face el? Își pironește ochii spre cer. Și când a privit spre a văzut slava lui Dumnezeu, L-a văzut pe Domnul Isus stând în picioare. (Fapte 7:55)

Daniel: fiind în groapa cu lei s-a încrezut în Domnul care i-a dat o mare izbăvire. (Daniel 6)

Așadar, să nu ne luăm niciodată privirea de la Cel ce este Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, Amin!