PRETUL UNUI OM

PREȚUL UNUI OM

"Ce este omul, ca sa Te gandesti la el ? Și fiul omului, ca să-l bagi în seama ?" Psalmul 8: 4

Din punct de vedere biologic, strict ca valoare monetara, un om nu prețuiește prea mult. Cred ca fără prea mari eforturi, dacă putem privi lucrurile și asa, oricine și-ar putea permite "sa cumpere un om". Conotația a fi înțeleasă absolut naturala și nu ducându-se către zona infractionala. Dacă se pune problema ca părți din noi sa fie evaluate separat, adică nu adunate împreună ca un întreg funcțional, valoarea este și mai mica.
Ceea ce plusează "prețul nostru" este ceea ce generam, ceea ce producem. N-ați auzit expresia "...asta-i un om de valoare !", spusa tocmai în contextul propriilor realizări? Sa faci ceva, sa lași ceva, sa realizezi ceva, sa influențezi înspre ceva...ne face "scumpi". Cu siguranță, accederea spre acele zone înalte și poate rarefiat de a fi cineva sau ceva în viata este foarte grea. Trebuie multa investiție, trebuie timp, trebuie aprecieri corecte, dar tocmai acesta este traseul. Tot ce faci sa faci bine, tot ce gândești sa gândești bine, tot ce spui sa spui bine, iar apoi beneficiarii tai, să-ți recunoască valoarea.
Dincolo de toate acestea, suntem valoroși prin ceea ce Dumnezeu a pus în noi, adică parte din El, sufletul. Aici, prețul este infinit. Nu poate fi măsurat nici în bani, nici în natura, nici măcar în toată valoarea bogățiilor pământului. Auziti- L pe Fiul lui Dumnezeu: "Și ce ar folosi unui om sa câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul ? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul sau ?" În aceasta este adevărată noastră valoare. Sufletul ne creste "pretul". Datorita lui suntem priviți cu admirație de Dumnezeu și tot datorita lui, ne autoobligam sa ne păstrăm valoarea. Da, suntem datori sa ne consideram a fi cineva: suntem din Dumnezeu, suntem din neamul Lui.
Dragi prieteni, sa nu ne pierdem valoarea uitând de suflet ! El trebuie pus în contact, în relație cu Dumnezeu. În felul acesta, chiar și după moarte rămânem "scumpi și valorosi" !