Pregătind predica de duminică

   Matei 5:7 – „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” Dacă mila e trecerea dincolo de vorbă, în ţara faptei, atunci Gigi Becali e întruchiparea milei în acţiune. Trecând peste sunetul trâmbiţei de care şi mass-media se face vinovată, avem oameni gata să ajute la cumpărarea unui aragaz, la construirea unei case pentru o văduvă cu 10 copii sau la întreţinerea unui handicapat. Oamenii sunt mai deschişi în a ajuta orfanii, iar colectele pentru aceştia vor fi de zece ori mai mari decât cele pentru ducerea Evangheliei în lume. Am crescut într-o anumită cultură şi suntem tributari acestei educaţii care spune că am putea plăti ceva din mântuirea noastră ajutând năpăstuiţii soartei. Exacerbarea faptelor bune în detrimentul credinţei biblice e la fel de periculoasă ca extremismul lui Luther.

   Am învăţat, şi nu dăm înapoi, că adevărata religie e să ajuţi pe orfan şi pe văduvă în necazurile lor. Mila e mai mult decât a pune un bănuţ în palma cerşetorului; mila e să vezi în cerşetorul acela un Lazăr nemântuit, care nu va avea parte de sânul lui Avraam. Isus îi spune unui fariseu, la care a prânzit, că mila trebuie dată şi din lucrurile dinlăuntru (Luca 11:41) şi niciodată Isus n-a dat oamenilor numai pâinea fizică, ci şi pâinea Cuvântului. Talanţii noştri trebuie să fie o binecuvântare şi pentru alţii, iar lucrurile vremelnice trebuie dăruite în aşa fel încât să nu înjosească, să nu lezeze demnitatea celui ce are pâine puţină.

   Să ne cunoaştem priorităţile. Iona avea milă de un curcubete uscat, nu şi de o cetate de oameni. Îl acuză pe Dumnezeu că Şi-a folosit atributul milei şi în cazul cetăţii Ninive, deşi, după Iona, nu era cazul. Înainte de a posti şi de a da zeciuială, trebuie să avem iertare, bunătate, milă; abia astfel Dumnezeu o să-Şi dorească şi jertfa şi milostenia noastră. Bartimeu a primit milă şi a fost mântuit, samariteanul s-a oprit tot din cauza milei lângă cel căzut între tâlhari, Corneliu a primit îndurare pentru că unea rugăciunea cu milostivirea.

   Avem un Mare Preot în cer, plin de milă şi aceasta ne dă curaj pentru clipa întâlnirii din marea sală a tronului, dar noi deja ştim că mila biruieşte judecata. Ridicând pe cel căzut, spunând un cuvânt de încurajare, dăruind o haină, vestind Evanghelia, făcând o vizită la spital, dereticând într-o casă cu bătrâni, faci o lucrare care se va întoarce spre tine însutit. Dumnezeu e un contabil chiţibuşar, nu uită nimic şi fii sigur că te va răsplăti. Fericirea e să dai, să-ţi fie milă, să fii o mână întinsă într-un veac egoist şi meschin. Sfântul Francisc de Sales se ruga: „Doamne, nu sunt decât un buştean. Fă-l să ardă din dragoste pentru alţii.”

                                                                                                                                                           Vladimir Pustan