PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (5)

„Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!” (Marcu 14:36)

Întrucât predarea este strâns legată de voința noastră, deseori ea vine cu un preț. Poate simți că ești devotat lui Dumnezeu și cu toate acestea, când vine momentul să treci la fapte, descoperi că predarea ta este numai la suprafață. Anticipând lucrul acesta, Domnul Isus a identificat domeniul specific în care era nevoie de predare în viața cuiva. Femeii prinse în preacurvie, El i-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.” (Ioan 8:11). Asta înseamnă că trebuie să predai pornirile tale carnale și dorințele tale lui Dumnezeu. De multe ori, predarea se referă la bani, deoarece banii au legătură cu încrederea și controlul. Unui om bogat care voia să-L urmeze, Isus i-a zis: „du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci” (Marcu 10:21). Dar omul nu a fost dispus să facă lucrul acesta. Câteodată predarea presupune mărturisirea unei invidii, a unei atitudini, a unui obicei sau a unui păcat. Când stai cu un prieten de nădejde, Dumnezeu te poate atenționa că trebuie să vorbești despre un domeniu cu care te-ai luptat sau în care ai dat greș. Nu fi surprins dacă răspunsul imediat va fi: „Nu se poate!” Alteori, poate ești cu o persoană și simți nevoia să o confrunți într-o anumită privință, și lucrul acesta te face să te simți stingher… Și atunci se pune întrebarea: Te vei preda, chiar dacă predarea înseamnă să faci ceva care te incomodează? Dacă ar fi ceva ușor, nu ar mai fi predare! Exemplul suprem de predare este Hristos când S-a rugat în grădina Ghetsimani: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). A fost cea mai grea rugăciune pe care a rostit-o vreodată, dar și cea care L-a propulsat spre destinul Său! În mod uimitor, rugăciunea care aduce puterea lui Dumnezeu este rugăciunea de predare!