Pot sa se mute muntii...

"Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine." (Isaia 54:10)

Dumnezeu aduce aminte totdeauna omului ce slab este in fata puterii Sale. Omul alearga cu groaza din locuinta sa cand este un cutremur. Dar cine poate sa descrie ce va fi atunci cand va veni ce citim in Apocalipsa- ceasul incercarilor care are sa vina peste lumea intreaga, ca sa incerce pe locuitorii pamantului", cand Dumnezeu va judeca acest pamant.

Atunci oamenii se vor ascunde in crapaturile stancilor, in pesteri si vor spune: "Cadeti voi peste noi si ascundeti-ne de fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului"( Apoc. 6:16).

Cei care in timpul harului nu vor sa asculte chemarea Domnului Isus vor avea parte de judecata lui Dumnezeu. Nici stancile si nici dealurile nu vor putea ocroti pe pacatosi de judecata.

Dumnezeu a dat poporului Sau pamantesc pretioase proorocii pe care le va indeplini chiar si prin neascultarea poporului. In prezent acolo unde se aduna credinciosii aceste proorocii sunt deosebit de pretioase. In mijlocul atator framantari ale acestei lumi, credinciosul are dreptul sa-si atinteasca privirea la Dumnezeu asa cum spune Psalmul 32: "cel ce se increde in Domnul este inconjurat de indurarea Lui." 

Credinciosul oricand poate sa stie si sa fie convins ca Dumnezeu este credincios celor fagaduite. El ii va intari pe ai Sai si-i va pazi de orice rau.

Sunt multi copii ai lui Dumnezeu care isi traiesc zilele in temeri, ituneric si nesiguranta. Toata slujba lor dumnezeiasca in loc sa fie urmarea vietii vesnice pe care o au si de care se bucura, nu-i decat implinirea unei datorii legale si o pregatire pentru viata vesnica. Iar "nadejdea fericita"pe care ne-a dat-o harul, ca sa ne invioreze inimile le ramane cu totul necunoscuta. O socotesc ca o visare si asteapta ziua judecatii in loc sa astepte pe Hristos.