PORUNCA DRAGOSTEI (1)

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii…” (Ioan 13:34)

Dragostea este cu siguranță cel mai neînțeles cuvânt din lume. Iar noi îi diluăm și mai mult înțelesul printr-o utilizare exagerată: „Îmi iubesc soția, îmi iubesc țara, iubesc pizza, iubesc să fac cutare lucru…” A da și a primi dragoste nu e deloc simplu, când nu înțelegem ce înseamnă dragostea. Așa că trebuie să clarificăm câteva concepții greșite. Noi credem că dragostea este un sentiment – un nod sentimental în stomac. Dragostea adevărată creează într-adevăr sentimente, dar e mai mult decât un sentiment. O a doua concepție greșită este că dragostea nu se poate controla. Ai spus vreodată: „M-am îndrăgostit” – ca și cum te-ai fi împiedicat? Noi spunem „Nu am ce să fac, dacă m-am îndrăgostit!” sau opusul „Nu am ce face, pur și simplu nu îl/o mai iubesc!” Faptul că Domnul Isus ne poruncește să ne iubim unii pe alții înseamnă că avem control asupra persoanelor pe care le iubim sau nu le iubim. Dragostea, în esența sa, înseamnă două lucruri. Mai întâi, este o chestiune de alegere. „Mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:14). Să remarcăm acest cuvânt: „îmbrăcați-vă.” Așa cum îți alegi hainele pe care le porți în fiecare zi, tot la fel îți alegi și atitudinea pe care o afișezi. Așadar, dragostea se poate controla. În al doilea rând, dragostea este o chestiune de comportament. „Copilașilor să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul” (1 Ioan 3:18). Și iată cum funcționează: când te apropii de cineva cu o dragoste autentică și cu preocupare, sentimentele tale față de acea persoană se schimbă. Și chiar dacă nu răspunde cu dragoste la dragostea ta, Dumnezeu Se bucură de tine. Iar această răsplată îți va fi de-ajuns!