Pomul cunoașterii (5)

Pomul cunoașterii (5)

Pomul cunoașterii „binelui și răului”. Sunt două lucrurii toatal diferite, dar sunt din aceiași -sursă-. Sursa este înșelătorul din Eden, mincinosul, care știe voia Domnului poate mai bine decât mulții creștini. El nu iubește pe nimeni, nici chiar pe cei ce-i joacă în struna lui. Cum să iubească când natura lui este ura, răul, păcatul? El nu știe iubi, nu cunoaște noțiunea de iubire. -Binele- care el îl propovăduiește este minciuna, deși se folosește pentru creștini, de Biblie și le dă dovezi și cuvânt scris, dar pentru că -sursa- din care vine acel cuvânt este străină lui Hristos, Duhul Sfânt nu-L poate revela și descoperii în Adevăr, iar inimile oamenilor primesc te sperii ce înțelegeri, care nu îi fac „una” cu Hristos și Trupul Lui, ci îi separă, din unu fac zece și nu din zece „unu”. Acest „bine”, din acest pom, are mai multe repercusiuni negative, decât răul, de multe ori, căci oamenii și creștinii se păzesc de multe ori de rău, dar „binele”, liniștește conștiința neschimbată și nenăscută din Hristos, atunci când firea omului vechi zice: -uite ce bine, ce fapte, ce bunătate am arătat... - Și omul se înalță în sinele lui, bucurându-se de primirea lui înaintea lui Dumnezeu, ca bun. Însă acest „bun” pentru Domnul, este o minciună a celui rău, fiindcă nu El este „sursa” lui, ci mincinosul. Fii de Dumnezeu, luminați de Duhul Domnului și călăuziți de El, cunosc strategiile mincinosului, de a-i amăgi și înșela. Să vedem un exemplu:

Fapte Ap. 16:19. „Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire ea le aducea mult câștig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi și striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.” Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors și i-a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea fruntașilor... ” Amin! ------- Iată un text, în care se găsesc doar lucruri bune, pentru fiecare implicat. Dar era diferită total „sursa” lucrurilor, de la o persoană la alta.

Cei cu Pavel mergeau la rugăciune. -binele- din sursa Hristos.

Li s-a alăturat o roabă, nimic greșit, -binele- dar sursa greșită.

Aducea câștig stăpânilor ei, nimic greșit, -binele- dar sursă greșită.

Roaba asta s-a luat după oamenii Domnului. -binele- dar sursa greșită.

Roaba lăuda lucrarea lor și pe ei și pe Dumnezeu, ce era rău? -sursa-.

Multe zile a făcut acest lucru, îi lăuda. Ce a fost rău? -sursa-.

Pavel necăjit a scos acest duh rău afară. Care era „binele” de aici? -Sursa-.

Cine a făcut să iasă duhul din ea? -Sursa- de care Pavel beneficia -binele-. Vers. 19.

Stăpâni roabei au făcut „binele” că s-au mâniat, fiindcă au pierdut mult și i-au dat pe mâna dregătorilor și fruntașilor. -binele- dar -sursa- greșită, pomul cunoașteri binelui și răului.

Pavel a salvat roaba de un duh rău de ghicire. -binele- din sursa Vieții.

-Binele- din pomul cunoașteri binelui și răului, total diferit de -Binele- din Pomul Vieții. Diferența o face „sursa”. Una este satan și demoni lui, cealaltă „Sursă” este Isus Hristos. Deci înțelegem că și cel rău are „binele”, dar fii de Dumnezeu, au darul discernerii. Amin! ( Va urma )