Politia templului

"Fariseii au auzit pe norod spunand in soapta aceste lucruri despre El. Atunci preotii cei mai de seama si Fariseii au trimis niste aprozi sa-L aprinda." (Ioan 7,32)

Fariseii doreau mai mult decat oricare alta clasa a societatii sa-L reduca la tacere pe Isus. Fiind pazitori ai "datinii batranilor", care vroiau sa controleze in detaliu viata omului de rand, ei reactionau in mod deosebit la invataturile lui Isus cu privire la spiritul legii si la mustrarile Sale impotriva legalismului. Acum, ei preluasera conducerea si convocasera intrunirea Sinedriului pentru a-L condamna. Ca autoritate religioasa conducatoare, jurisdictia Sinedriului nu cuprindea doar Iudea, ci legile lui erau in vigoare in intreaga lume iudaica. Sinedriul isi limita activitatea la emiterea de legi si hotarari doar in domeniul religios. Desi autoritatea lui era restransa doar la arena religioasa, Sinedriul exercita totusi un oarecare control asupra intregii natiuni, in ciuda faptului ca Roma detinea autoritatea civila in Palestina. Sinedriul nu avea alte legaturi cu Roma, in afara cazurilor specifice de profanare a templului. In acest singur domeniu, Sinedriul avea dreptul sa condamne la moarte chiar si un cetatean roman. Acest corp autoritar avea propria sa politie si suprima cu toata ravna profetii falsi si sectele care ari fi putut duce poporul in ratacire.
Acum, Sinedriul isi cheama politia, care actiona in cadrul templului, pentru a-L aresta pe Isus si a-L aduce inaintea lor. Sarbatoarea Corturilor se apropia de incheiere. Oamenii urmarisera ceremonialul apei consacrate, care fusese savarsit de preoti in fiecare a saptea zi a sarbatorii; dar acesta nu le satisfacuse nicidecum teribila sete de mantuire pe care o simteau. Atunci, dintr-o data, Isus Si-a ridicat glasul deasupra multimii: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura" (Ioan 7,37.38).
Cei care fusesera trimisi sa-L aresteze pe Isus s-au intors, in curand, cu mainile goale. "De ce nu L-ati adus?" au intrebat mai marii preotilor. Cu o infatisare solemna, ei au raspuns: "Niciodata nu a vorbit un om ca Omul acesta". Inima lor impietrita se inmuiase auzind cuvintele lui Isus. In timp ce El vorbea in curtea templului, ei se apropiasera pentru a prinde vreun cuvant pe care sa-l poata intoarce impotriva Lui. Dar, in timp ce ascultau, scopul pentru care venisera a fost uitat. Au stat ca vrajiti si Hristos S-a descoperit sufletului lor.